Ucraina fură gaz rusesc din conducta europeană și apă din Dunăre. Bine, veți spune, dar Dunărea este fluviu internațional.
Este, mai bine zis, până începe frontiera fluvială dintre noi și ei. Instrumentul de furat apa din Dunăre este Canalului Bâstroe, suprapus în mare peste brațul Chilia. Din cauza amenajărilor ucrainenilor, eroziunea a crescut în detrimentul teritoriului României. Pierdem anual pământ, iar brațul Chilia se deplasează acum spre sud, împins de aluviunile depuse pe malul drept al Canalului Bâstroe. Douăzeci de insule deltaice din nordul brațului Chilia, șapte lagune și treisprezece gârle au fost ocupate de fosta URSS după cel de-al doilea război mondial. Toate acestea au aparținut României Mari și au făcut parte din provincia Basarabia, regiunea istorică Bugeac. Prin noua împărțire teritorială sovietică, după răpirea Basarabiei, Bugeacul a fost scos din componența RSS Moldovenească și alipit RSS Ucrainene. Republica Moldova a pierdut definitiv accesul la Dunăre. Ucraina a închiriat Moldovei o porțiune de 2 km din gurile Nistrului, pentru ca astfel Moldova să aibă acces limitat la Marea Neagră, sub controlul autorităților de la Kiev. Canalul Bâstroe exista de multă vreme, dar nu avea adâncimea necesară asigurării pescajului navelor maritime. Kievul a anunțat că va prelua 65 de procente din debitul Dunării, pe Canalul Bâstroe, încă de pe vremea președintelui Leonid Kucima. Lucrurile n-au fost aproape deloc diferite după “revoluția portocalie” care l-a adus pe Viktor Iușcenko în fruntea Ucrainei sau în timpul mandatului lui Viktor Ianukovici. Traseul real al canalului a fost secret de stat. Procesul adâncirii Canalului Bâstroe continuă și în momentul actual. Dirijarea în Bâstroe a celui mai mare volum de apă din Dunăre va conduce la o scădere dramatică a debitelor brațelor Sulina și Sfântul Gheorghe, până la colmatarea acestora.