O tipă care face engleza la facultate fiindcă n-are nici un talent, dar îi place să citească, se îndrăgosteşte şi de un student genial care are o problemă la cap, şi de un student erudit care are o problemă religioasă*. Eruditul, mai timid, s-ar căsători cu ea, dar i-o ia înainte concurentul lui genial. Povestea asta se întîmplă în anii ’80 în America, iar discuţiile studenţilor de la ore şi din campus seamănă bucăţică ruptă cu cele pe care le aveam la facultate în anii aceia.
Derrida, Barthes, reificarea individului, Eliade şi Istoria religiilor. La noi lipsea feminismul, pentru că fetele erau mai interesate să nu le găsească repartiţia la post nemăritate. Strategiile amoroase erau aproximativ aceleaşi, la party-uri se bea mult şi se fuma în draci, doar că în Bucureşti iarba era o raritate şi subiectele politice le abordai pe riscul tău.
Mi-a plăcut romanul cu amoruri intelectuale al lui Eugenides, dar nu sînt sigur că un nefilolog va citi cu acelaşi interes ca mine paginile despre limbaj şi despre strategii literare, chiar dacă sînt inteligente foc. Poate mai curînd cele despre credinţă şi religie şi despre tratamentul maniaco-depresivilor. Intru în detalii din astea ca să ştiţi la ce să vă aşteptaţi dacă vă băgaţi în Intriga matrimonială.
Cu amendamentul că Eugenides e atît de talentat, încît şi dacă s-ar apuca să descrie fabricarea unui şurub ţi-ar stîrni curiozitatea şi dorinţa de a afla ce urmează. În plus, grecul falocrat din el e în permanent conflict cu americanul terorizat de corectitudinea politică şi de asediul feministelor care văd pînă şi în rachetele trimise în Cosmos un simbol falic. Aşa o fi, cugetă personajul erudit cu care Eugenides pare să se identifice pînă la un punct, dar forma penisului nu e rezultatul unei politici discriminatorii. Evoluţia a decis că acest obiect trebuie să arate aşa şi nu altfel, pentru a-şi face treaba cuviincios şi eficient. Cînd are ocazia.