* De când procurorii au lăsat să cadă din dosare și paginile în care se făceau referiri la plățile către diverși autodeclarați jurnaliști sau către diverse autodeclarate posturi de știri, s-a încins o bătălie de mai mare frumusețea. Șantajiștii și cocotele media din toate părțile se strâng seară de seară câte patru-cinci într-un studio și-și dau la gioale în văzul publicului din ce în ce mai excitat. Unii își plesnesc adversarii peste față cu teancurile de bancnote primite în pungi de plastic, alții aruncă în ei cu fișicurile de mărunțiș îndesate de mâini darnice în buzunarele rupte, și tot așa. Unii, deși răcnesc din papion de șarpe că n-au pus botul, au totuși o mândrie tâmpă întipărită pe față: ei știu că au primit mai mult decât ceilalți. Alții au furia oarbă a nebunului jignit: „Noi, care am luptat și ne-am umplut de ridicol, noi, fidelii, să fi primit doar firimiturile, iar leprele alea să fi luat grosul?”.
E amuzant. Nu există atâta popcorn și atâtea sticle de cola disponibile pe piață cât ar putea consuma telespectatorul instalat confortabil în fața televizorului în timp ce privește rahatul ce iese din rănile deschise ale combatanților.
Partea proastă e că din învălmășeala asta ies șifonați și cei care n-au nici o implicare în scandalul finanțărilor ilegale ale posturilor TV. Ideea care le va rămâne consumatorilor din această luptă fără idei este că toți sunt mânjiți. Și e păcat, pentru că orcanii, boții, ciocăzanii, gâzii, ciuvicii, turceștii, morarii, bogdanii și încă mulți alții sunt departe de a-i reprezenta pe toți cei care încă mai lucrează în presă. În astfel de zile, o rubrică precum cea de față își arată cu adevărat utilitatea. Căci nu este o rubrică destinată otânjirii ziariștilor onești, ci a fost, este și va fi o rubrică în care tragem de urechi exemplarele mai ales corupte ale breslei. După ce le-am scos din hazna, vi le-am prezentat și am încercat să vă învățăm să le recunoașteți și singuri, e treaba dumneavoastră ce faceți cu ele.
* Săptămâna trecută, în timp ce spumega înverșunat la adresa tuturor celor care i-au promovat imaginea de bichon de pază al lui Marian Daniel Vanghelie, Rareș Bogdan a fost eroul unui moment savuros. În timpul emisiunii, a aflat că în fața Realitatea TV se strânsese un grup de oameni cu pancarte și portavoce. Înfoiat ca un păun, a luat un cameraman din rastel și a coborât în fața televiziunii, fiind convins că oamenii aceia au venit să-și arate susținerea față de el, noul geniu al televiziunilor carpatice. Numai că, ce să vezi, oamenii ăia aveau, de fapt, alte probleme. Unii voiau butelie, alții casă de la stat, dar cei mai mulți aveau ceva de împărțit cu Mișu Negrițoiu, Valeriu Zgonea și Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Și nici văzându-le pancartele și bannerele nu s-a prins Sclipitorul că nu el este subiectul acelei descătușări de simpatie populară. Nu, el îi tot dădea înainte cu „Mulțumesc pentru că mă susțineți!”. Până și colegii săi rămași în studio pufneau în râs, văzând cum se cocoșește dichisitul. Până la urmă, probabil, a ieșit un binevoitor la geam și l-a chemat în casă pe respectiv, păcălindu-l că începe Mihaela. Și să mai pretinzi că Gușă și Bogdan sunt prieteni… Nu credem, pentru că un adevărat prieten nu i-ar fi pus închipuitului la dispoziție întreaga televiziune, pentru a se umple clipă de clipă de ridicol, din tălpi până-n creștet.