Era seară și mă uitam la televizor. Pe Antena 1 se dădea Nea Mărin miliardar, un film foare amuzant. Am râs mult la el, pentru că așa fac oamenii care au simțul umorului și înțeleg glumele. Practic, nu era situație hazlie din film care să nu mă amuze și pe mine. Râdeam de se cutremura blocul. Un râs firesc, natural, de om care nu se forțează să hohotească, ci râde sincer, pentru că nu-i încrâncenat și lipsit de umor.
Se întâmplă frecvent să fac asta și mereu ies apoi pe casa scării, să mai schimb o vorbă cu ceilalți locatari.
– Hai noroc, vecine, ii zic eu primului peste care dau. Ai văzut ce s-a cutremurat blocul mai devreme? Eu eram, râdeam la Nea Mărin miliardar. Vorbesc foarte serios. Cum? Au căzut niște vaze de pe raft și s-au spart? Dă-le-ncolo de vaze, că ți le plătesc eu. Ce dracu’, banii contează acum? Important e să râdem și să ne simțim bine. Și știi de ce? Pentru că putem. Pentru că înțelegem glumele și ne vine să râdem.
Foarte amuzantă și continuarea de la Nea Mărin miliardar. Mă refer la aia cu Virgil Ianțu, Vrei Să Fii miliardar. Am râs și aici, deși Vrei Să Fii e un personaj mult mai anost decât Nea Mărin.
Dar nu toată lumea are ochi să aprecieze umorul. Vecinul a strâmbat din nas când i-am zis de Nea Mărin miliardar și-a zis că el n-a râs deloc. Tipic, ce să zic. Asta înseamnă să fii lipsit de haz, să fii un trist care stă mereu încruntat. Pun pariu că-i genul de absolvent de Automatică veșnic scârbit, cu sprâncenele mereu arcuite ca două lame de cuțit gata să taie adânc în orice-l nemulțumește. Dom’le, e rău să trăiești fără umor. Ce bine că eu nu-s așa și că am construit un cyborg care mă atenționează mereu când vine o glumă și trebuie să râd! Ha-ha! V-a plăcut asta?