Pe 14 februarie, BRAT a lansat cel mai proaspăt Studiu Naţional de Audienţă, cercetare sociologică ce încearcă să determine numărul de cititori ai fiecărei publicaţii. SNA nu este unul şi acelaşi lucru cu cifrele de difuzare, dar s-ar putea să fie mai apropiat de realitate decât acestea din urmă, care, după cum s-a văzut în urma recentelor controale efectuate de BRAT, sunt, în unele cazuri, paralele cu realitatea. Dacă este în general acceptat că un ziar este citit de mai mulţi oameni, existând o medie de 3-4 cititori pe exemplar vândut (cu vârfuri de 5-6), România liberă reuşeşte să şocheze din nou, având doar 49.000 de cititori pe ediţie. E şocant nu pentru că sunt puţini, ci pentru că, raportând deseori tiraje difuzate de peste 50.000 de exemplare, ar reieşi că România liberă reuşeşte performanţa unică de a avea mai puţini cititori decât oameni dispuşi să cumpere ziarul. Totuşi, să existe în fiecare zi între 2 şi 3.000 de cetăţeni dispuşi să dea 2 lei doar pentru a avea în ce să-şi ambaleze scrumbia sau pe ce să întindă parizerul? Iar dacă sunt, fiscul ştie de ei? Căci atâta parizer şi atâta scrumbie nu pot fi obţinute decât prin evaziune fiscală.
Radu Moraru, omul care a reuşit să strângă opt milioane de euro pentru a-şi face propria televiziune, spune, oricui vrea să-l asculte, că Naşul TV va fi o televiziune „de gardă“. După anunţarea a doi dintre realizatorii-vedetă, Cristian Ţopescu şi Grigore Cartianu, ar trebui să-şi îmbunătăţească motto-ul, spunându-i „televiziune de gardă veche şi cam gângavă“.
Evenimentul zilei s-a specializat, de când a fost preluat de către Andronic, în dezvăluiri senzaţionale despre lucruri ce urmează a se petrece în viitorul apropiat. După ce evenimentele anunţate de ei nu mai au loc, aşa cum s-a întâmplat cu participarea lui Ponta la raliul de la Monte Carlo sau cu deturnarea meciului Steaua-Twente de căre Dan Voiculescu, angajaţii lui Andronic pot spune: „Nu s-a mai întâmplat pentru că am scris noi despre asta“. E un pas înainte de la îndelungata istorie a ziarului sub Ion Cristoiu, când puteau spune: „Nu s-a întâmplat cu adevărat, chiar dacă am scris noi despre asta“.