Cine şi-ar fi închipuit acu’ douăzeci de ani că societatea noastră se va metamorfoza dintr-o îngăduitoare damă de consumaţie într-o mătuşă habotnică şi pîrîcioasă, stînd cu bucile pe cheile de la cămară?
După ce am trăit cu obsesia congelatoarelor burduşite chiar şi cînd mîncam cartela lui nea Nicu pe pîine, nu ne putem obişnui cu ideea că vîntul libertăţii îţi smulge şi vrabia din mînă şi-ţi uşuie şi cioara de pe gard.
Dulcele frison capitalist, trăit cu inconştienţă în anii buticariadei, nu ne mai furnică sinele ca odinioară căci, taman cînd se vorbeşte insistent de traficul cu organe, România însăşi pare un organ cu funcţii incerte, cusut la plesneală pe trupul Europei şi aflat în plin proces de respingere, dacă socotim că, după căpşunari şi brancardieri, ultimul produs de export românesc sînt hackerii fără frontiere.
Pînă şi renumitul mijloc de comunicare în masă, adică sfara de mititei de deasupra Bucureştilor, l-am înlocuit la răspîntii cu damful de smoală şi catran, materia primă a lui Scaraoţchi, în care îşi înmoaie parafa şi jupînul de la Cotroceni ca să-i înnobileze pe chelnerii de la Golden Blitz şi pe şmecherii din neamul lui Manivelă, cunoscuţi ca regi ai asfaltului. Dacă n-am şti că drumul spre iad e pavat cu bune intenţii, nu ne-ar fi spăriat prea tare fojgăiala suspectă a bondarilor ce-şi extrag mierea din scărmănatul şi peticitul şoselelor. Dar cînd pieţele de capital se prăbuşesc din senin, fără să aibă parte de braţele vînjosului Boc, cînd băncile europene pică examenul de stres mai ceva ca loazele noastre, cînd însuşi virtuosul Berlusconi vorbeşte despre austeritate măsurînd cu şublerul gaura din macaroane ca să ajungă la toată lumea, noi părem a juca fericiţi într-o altă piesă decît restul lumii, de vreme ce, loviţi de o hărnicie atipică, ne-am transformat dintr-o ţară de agricultori într-una de asfaltatori.
Că nu-i departe ziua cînd vreun nătărău de primar din Teleorman o să ne anunţe cu mîndrie patriotică la televizor că tocmai a terminat de asfaltat Poiana lui Iocan, locul sfînt unde s-a născut şi a şi murit subit societatea civilă românească.