Introducerea sistemului de garanție pentru ambalaje părea să fi rezolvat problema cerșetoriei. Și, parțial, chiar a rezolvat-o. E una dintre acele situații win-win, un fel de program de reconversie a cerșetoriei în servicii de curățenie-colectare deșeuri reciclabile, care oferă nu doar o oportunitate celor mai năpăstuiți, dar asigură străzi și spații publice mai curate. E bine, reciclăm mai mult, orașul e mai curat, iar cei mai amărâți, pentru care societatea noastră disfuncțională nu a avut o plasă de protecție, au găsit o activitate lucrativă.
Nu se putea, însă, fără efecte adverse. Pentru că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, odată cu acest veritabil program de reconversie s-au separat apele și în tagma cerșetoriei. Cei amărâți cu adevărat, dar cu bun-simț, care chiar cerșeau o bucată de pâine, s-au apucat de adunat pet-uri. Îi vezi și îi recunoști de la distanță. Sunt oameni ai străzii sau, de prea multe ori, bătrâni năpăstuiți care cu greu își înghit rușinea de a fi ajuns în situația asta. Ăștia din urmă nici măcar nu te-ar deranja cu o vorbă sau o rugăminte. Sunt cei care, înainte de industria reciclabilă, preferau să mimeze o tranzacție, să „vândă“ o carte pe care nimeni nu o cerea în locul celor cinci lei primiți. Părea un fel de cerșetorie cu bun-simț, care a fost azi abandonată pentru pet-uri.
De cealaltă parte au rămas cerșetorii agresivi, cei trași pe nas sau îmbibați de pufoaică, cei care nu doar că nu adună pet-uri, dar le și aruncă odată ce consumă conținutul. Sunt cei care îți cer o țigară, „boss“, după care te înjură dacă nu primesc. Sunt cei care au înțeles cu adevărat inflația și nu se mai obosesc să ceară un leu, ci vor direct zece. Sunt cei a căror mână întinsă nu zice vreo poveste, dar e gata să se facă pumn sau palmă în cazul unui refuz. Bine că îți permiți să bei la terasă da’ te zgârcești la zece lei! N-ar pune mâna pe o mătură și n-ar căra trei cutii, căci nu-i România țara în care munca cinstită a îmbogățit pe cineva.
Până la urmă, e și cerșetoria nu doar o meserie, ci chiar o artă. Și chiar mă mir că n-au apărut încă niște fonduri europene pentru pregătirea acestei categorii tot mai numeroase. Vorba aia, dacă tot nu avem soluții să eradicăm sărăcia lucie, măcar să o profesionalizăm.