Lumea arabo-musulmană, care a dat lumii specialiști în medicină precum Averroes, Avicenna și Raed Arafat, consideră că stânga este bună doar pentru a dezghioca igienic bucile, a extrage căcatul și a-l azvârli cât mai departe, acolo unde el nu mai poate fi o sursă de infecție.
Lumea româno-românească a profitorilor de dreapta are o părere aproape identică despre uzul stângii. Până la un punct, nu este nimic eronat. Doar că adaptarea românească conține și elemente de culoare locală. În această versiune, căcatul este luat cu stânga, numai că nu este aruncat, ci cu el se mânjesc: clanța, geamul, masa, scaunul, farfuria și furculița, fiind apoi prezentat drept reformă.
Este cazul proiectului de lege a sănătății. Dezbaterea publică a ultimelor zile/săptămâni s-a axat în jurul privatizării sistemului spitalicesc sau a serviciului de ambulanță. Nu este mai nimic greșit aici, dincolo de faptul că experiența americană ne învață că un sistem de sănătate eminamente privat duce, inevitabil, la creșterea necontrolată a costurilor actului medical. Barack Obama a câștigat alegerile și pentru că a promis reformarea sistemului medical, facilitând accesul la asistență medicală primară și celor care câștigă mai puțin. Dar, capitalism dorindu-ne, nu ne putem opune ideii de privatizare a sistemului medical. Ar fi o variantă bună pentru a avea servicii medicale mai bune, aparatură performantă și medici bine plătiți, iar nu niște malpraxiști care nu se uită la tine dacă nu le bagi plicul în buzunar. Asta este partea de dreapta din lege. Partea de “stânga întoarsă la spate și dusă la gură” intervine acolo unde discutăm despre asigurările de sănătate. Prin lege, se introduce ideea de asigurare privată de sănătate.
Dar, în fapt, asigurarea socială de sănătate este obligatorie și se plătește statului. Prin lege, oricare dintre cetățenii valizi ai României (excepție sunt copiii și asistații sociali de toate tipurile) va fi obligat să cotizeze la stat un procent (să zicem 5,5%) din toate veniturile sale ( mai puțin din dobânzi și din transferul proprietăților imobiliare). La stat, nu la asiguratorul privat. CNAS (statul), ia banii, își reține un procent de 7% pentru funcționarea proprie și, apoi, redistribuie banii asiguratorilor privați pentru care “optează” asiguratul.
Asiguratorii privați rețin și ei 2,8% din sumă pentru funcționare, iar din restul plătesc serviciile medicale și medicamentele. Banii de la CNAS nu pot fi folosiți pentru construcția de spitale, renovarea de spitale sau achiziția de medicamente. Deci banii pe care orice contribuabil îi decartează obligatoriu nu se duc decât în decontarea actului medical, a medicamentelor și a cheltuielilor uzuale ale spitalelor/clinicilor etc.
Indiferent câți bani dai statului pe post de asigurare socială de sănătate, tu nu primești în schimb decât pachetul de bază. Un om care câștigă 1.000 de lei lunar, din varii surse, va plăti la stat 55 de lei. Unul care câștigă 10.000, va plăti lunar 550 de lei. Unul care câștigă 741 de lei lunar, va cotiza 40,75 de lei, iar unul care câștigă 100.000 de lei lunar va fi obligat să verse la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) 5.500 de lei. Ei bine, oricare dintre acești oameni, chiar dacă suma plătită de el este mai mare de 10, de 20 sau de 100 de ori decât minimul posibil, va beneficia doar de “pachetul de bază” de îngrijire medicală. Adică nu prea mare lucru: consultație, analize simple, una-două zile de spitalizare, operații banale, aspirină, fașă, pensă, foarfecă. Vrei mai mult? Atunci plătește suplimentar, fie direct la spital, după efectuarea operației, fie pe post de asigurare “voluntară” lunară.
Ce e de dreapta aici? Nimic. Dar absolut nimic. E ca și cum te-ai duce la magazin, același magazin, iar vânzătoarea ți-ar vinde pâinea în funcție de venitul lunar. Ăsta este stângismul de bază, stângismul ăla care frizează comunismul. Să prezinți asta ca pe o reformă de dreapta înseamnă să fii atât de bolnav încât să crezi că toți cei din jurul tău sunt fie proști, fie lingăi care înghit orice.
Partea cu adevărat revoltătoare din proiectul de lege a sănătății începe, așadar, abia la “Titlul XI – Asigurările sociale de sănătate”. De aici încolo se reglementează jaful, etatismul, moartea capitalismului românesc și a dreptei declarative. De aici încolo, oamenii care câștigă îndeajuns încât să-și permită câte un transplant de ficat pe an sunt aduși la același numitor cu cei care nu pot plăti decât pentru analizele care le spun că au probleme cu ficatul. Nu asta-i problema, căci oameni sunt toți, dar cel care deja a plătit, obigatoriu, pentru un transplant de ficat, nu va beneficia de el decât dacă va mai plăti încă o dată. Dar el mai are această șansă, a banilor puși la saltea. În timp ce candidatul la transplant care nu poate cotiza decât 40 de lei pe lună va primi un Triferment, o strângere de mână și ajutorul de înmormântare majorat recent de la 2.017 la 2.117 lei.
Dacă sunteți de dreapta și sprijiniți acestă reformă înseamnă că, de fapt, nu câștigați mai mult de 740 de lei lunar, deci oricum veți primi mai mult decât plătiți. Dacă sunteți de dreapta și sprijiniți această reformă deși câștigați decent – cel puțin dublu față de 740 de lei pe lună – înseamnă că v-ați însușit teoria conform căreia stânga este mâna cu care se șterge căcatul, dar n-aveți inteligența necesară pentru a percepe că dreapta care vi se pune în față este mâna care doar ia de la stânga petru a vă sătura foamea, ducând la gură.
