Bursele elevilor se taie pentru că nu mai pot fi plătite. Asta ar fi trebuit să ne spună Bolojan. Ele nu sunt burse „de merit“ decât cu numele – ele erau burse de studiu din care multe familii mai finanțau învățământul gratuit din România. Că vorbim de meditații, că vorbim de pachet de mâncare ori de excursii plătite când e școala „altfel“, ori chiar de bani pentru diferite achiziții pe care le fac elevii pentru buna desfășurare a activității la școală.
40% din elevii care încep școala nu ajung să dea bacalaureatul. Asta înseamnă mai mult decât abandon școlar, e un dezastru care se răsfrânge apoi în toată societatea. Că vorbim de mână de lucru necalificată, de infracționalitate, de oameni cu sănătate precară care vin să aglomereze, să încarce un sistem oricum subfinanțat. Poate că o altă regândire a întregului sistem de burse e necesară, însă e o mare greșeală să le dai impresia atât părinților, cât și copiilor că au primit – a nu știu câta oară – pomeni sau că tu vii cu „excelența“ și „meritocrația“ într-un sistem în care, de fapt, cu totul altele sunt problemele.
De aceea cred că e foarte important cum se iau măsurile care se iau și cum se comunică ele, astfel încât să nu simțim, ca cetățeni ai acestei țări, că iar suntem noi ăia „greșiți“, leneși și hoți. E important să le spui oamenilor cât timp preconizezi că durează austeritatea și care sunt – pas cu pas, vorba mutului – victoriile de etapă.