Nu pare să existe personaj mai inadecvat în tot Guvernul decât Daniel David. Prin comparație, toți ceilalți par fie din categoria celor care știu jocul, fie a celor care pretind că-l reinventează. Doar David privește situația precum vițelul la poarta cea nouă și nu e în stare să screamă decât niște icnete resemnate, vrând să pozeze într-un fel de victimă a circumstanțelor. Că el a vrut reformă, dar e situație de criză și, ce să vezi, trebuie să facă austeritate. Omul pare rupt din bancul ăla cu potențialul câștigător la Loto, care era gata să-și cumpere mașini de toți banii și, întrebat ce va face dacă nu câștigă, a răspuns senin că va vinde mașinile. Așa și David, zici că acum a aflat că nu sunt bani și că Educația e la pâmânt. Ah, păi dați-mi o sută de miliarde, câteva zeci de mii de profesori bine pregătiți, școli bine puse la punct și eventual niște copiii deștepți, să vedeți ce educație vă fac! Cam asta pare logica băiatului venit de la Cluj să rezolve problemele din Capitală, dar blocat din cauză că nu știe să ia autobuzul din stație.
Colac peste pupăză, după ce sindicatele au anunțat proteste, David s-a trezit să le cheme să lucreze împreună, sanchi. Adică să lucreze sindicatele împreună cu ministrul la modul în care sindicatele nu prea au să primească nimic, că de unde nu e nici sindicatul nu poate cere, vorba aia. Iar după ce au început grevele, David a dat-o în filosofie și morală, că acțiunile lor sunt neinspirate și complet nerealiste. E „complet nerealist să te aştepţi că, în această perioadă, se vor întâmpla modificări în legea fiscal-bugetară sau că premierul îşi va da demisia sau că Guvernul va cădea“, a zis David, urcat pe scăunelul logic de lângă birou. Băiatul ăsta pare să nu înțeleagă nimic din felul cum funcționează relația dintre Guvern și sindicate, faptul că o grevă duce fie la negocieri, fie la căderea unui premier, ministru ori decident care poate decide în cazul solicitărilor expuse de cei ce fac grevă. Pare că, pentru David, protestele sunt așa, o chestie de sezon, o tradiție la care ar trebui să renunțe toți, că nu mai e cum era cândva.