Ca un veritabil suveranist, care nu doarme noaptea de grija gliei strămoșești și a dacilor treziți în conștiință, Simion pare prins de flama lui Dabija și se plimbă de colo – colo să salveze ba Uniunea Europeană, ba Spania, ba ce-o mai fi de salvat, dar prin alte părți decât în bătătura carpato-danubiană.
Nu că n-ar fi fost la Praid, așa cum s-a dus la Pechea, că acolo nu-s numai geto-daci și e pe undeva de înțeles xenofobia caracteristică aurarilor sadea, dar omul se luptă acum ba să adune semnături contra Ursulei von der Leyen, ba se ia de Macron, ba sare să sprijine un naționalist spaniol contra lui Pedro Sanchez, de parcă tot pământul ăsta plat stă să-l ia Simion de colțuri și să-i rezolve problemele.
Cine știe, poate că e mai bine așa, da’ poate că ar fi bine să mai vină și pe-acasă, că după ce-am rămas fără frații Tate chiar nu ne permitem să-l pierdem și pe Simion.
Refuzat pe plan intern, George Simion se joacă de-a liderul la export
