Știu, și eu sînt la fel de încîntat ca voi că nu trăiesc prin vreo țară anglo-saxonă, cu unitățile lor de măsură ciudate: picioare, livre, mile, țoli… (Da’ exact ca voi de încîntat: eu prefer Londra, îmi plac muzeele, parcurile și mîncarea. Voi?) Nici una dintre unitățile astea, însă, nu e la fel de ciudată precum calul-putere.
Mi-ar plăcea să încep prin a spune “Istoria calului-putere se pierde în negura timpului”, doar că nu e așa. Istoria calului-putere începe exact în 1702, cînd un tip pe nume Thomas Savery a comparat eficiența primelor motoare cu aburi cu cea a cailor, la scoaterea apei din mine. Vreo șaptezeci de ani mai tîrziu, un alt tip, James Watt (poate ați auzit de el) încerca să convingă potențiali investitori că motoarele lui sînt mai bune și mai eficiente decît ale concurenței. Mai întîi a încercat o schemă în care lua 30% din banii economisiți de clienți prin folosirea motoarelor lui, în locul celor ale concurenței. N-a ținut: mai toți potențialii săi clienți erau virgini în ceea ce privea motoarele cu aburi, făcîndu-și treaba ca în ultimele sute de ani, cu ajutorul cailor (doar că treburile deveniseră mai grele, tocmai se năștea industrializarea – Watt urma să fie tătic!).
Și atunci, inventatorul nostru a făcut chestia aia urîtă, dar pe care toți trebuie s-o facem din cînd în cînd: marketing. Ce era mai simplu decît să compare munca depusă de motorul lui cu cea a cailor? Watt a început să calculeze și a văzut el că un cal poate produce vreo 33.000 de picioare-livră pe minut. V-am zis că aveau unități ciudate, da’ să traduc: un cal putea muta 33.000 de livre (o livră are vreo 450 de grame) pe distanță de un picior (vreo 30 de centimetri) într-un minut. Sau o livră pe o distanță de 33.000 de picioare. Tot într-un minut. Evident, glumesc: de fapt, un cal putea muta, într-un minut, 330 de livre preț de o sută de metri. Dar e același lucru. Cel puțin teoretic. Ei, efortul depus de animalul ăsta nobil a fost numit, evident, cal-putere: puterea dezvoltată de un cal, adică energia consumată pe unitatea de timp. Nu știu cîți cai-putere aveau motoarele lui Watt, dar dacă luăm în calcul faptul că pe la 1800 erau 321 de motoare în Anglia, cu un total de 5.210 cai-putere, rezultă că un motor înlocuia vreo 16 cai. Deci unul de-al lui Watt, probabil vreo cinci. De fapt, mai mulți. În buna tradiție a marketingului, puterea de 33.000 de picioare-livră pe minut nu era tocmai corectă. În sensul că un cal putea ceva mai puțin. Dar James Watt a fost fie optimist, fie a vrut să ofere mai mult decît promitea. Așadar, un motor de un cal-putere livra mai mult decît ar fi făcut un cal. Astfel a început domnia mașinilor, cu o mică minciună. Ironic e faptul că unitatea inventată de James Watt pentru a măsura puterea este, acum, înlocuită de… watt, unitatea din Sistemul Internațional pentru putere, numită în cinstea lui. Iar un cal-putere are 736 de wați. Adică un cal ar aprinde vreo zece becuri din alea vechi.
Ei, acum știți și voi de ce Ferrari și Porsche au căluți pe sigle. Încă nu m-am lămurit cu siglele Jaguar sau Peugeot. Că de leu-putere n-am auzit.
