Animația originală devia mental cu vreun continent şi jumătate de la povestea lui Rudyard Kipling. Și rezultatul nu era rău: personajele nu mai aveau nici adîncimea, nici tonurile sumbre ale poveștii originale, dar aveau haz, aveau personalitate și, adunate grămadă, spuneau o poveste frumoasă.
Prin comparație, Cartea Junglei de față recuperează nuanțele mai sinistre ale cărții – pentru că orice film trebuie să fie dark, edgy și alți termeni molfăiți prin ședințele de marketing mai ceva ca lianele de patrula elefanților lui Hathi. Mai mult, revine la ideile din textul original, preia elemente din poveștile mai puțin cunoscute, o arde obsesiv cu ideea de foc care îl face pe om superior animalului, dar, din fericire, își aduce aminte să umble cu proverbiala milă în papucii animației inițiale și să calce glorios în toate gropile posibile.
Privind măcar vag critic filmul, nici nu știi ce au vrut, de fapt, scenariștii. Da, bine, nuanțe serioase, da, mai omorîm niște personaje secundare, pare genul de chestie gîndită pentru piticii cărora filmul li se adresează. De ce n-au pus și o secvență în care Shere Khan face sex consensual cu Bagheera e peste înțelegerea mea. Poate din cauză că și tigrul, și pantera sînt jucaţi de doi cetățeni și Disney n-avea chef de controverse.
De asemenea, dacă tot vrei un film serios și dramatic, pare perfect logic să bagi elegant, așa, ca un cub într-un cerc, ambele momente muzicale celebre ale animației. Da, știm, e un omagiu adus originalului. La urma urmei, ce poate fi mai omagial decît aceeași melodie cîntată prost, orchestrată prost și, în general, măcelărită și aruncată acolo fără pic de logică
„Dar uite, are culori frumoase! Și CGI! Și 3D! Și alte chestii de grafică!” Da, e un film cu un copil care s-a jucat într-un hangar și apoi producătorii au pictat pereții digital. E impresionant. Pentru cineva care n-a văzut Avatar. Iar Avatar e vechi de şapte ani. Da, aș vrea să văd un film doar pentru că e același lucru, dar colorat și lipsit de echipa aia care i-a dat farmecul inițial. Așa au gîndit și deștepții care au băgat bani în remake-ul Psycho. Nu e regizat de Hitchcock, dar e nou, deci sigur se va înghesui lumea s-o vadă pe Anne Heche țipînd ca proasta.
Finalul are însă tendințe de originalitate. Nu e nici pregătirea minuțioasă din carte, nici secvența comico-eroică din animație. E Mowglyver, pentru că puiul de om a fost crescut de lupi, deci e perfect capabil să-și facă unelte de piatră și să-și învingă inamicul cu ascuțimea minții. Dacă mintea ascuțită e aia care dă foc întregii păduri și apoi renunță la torța aprinsă în fața tigrului pentru că motiv cretin, deci demn de Hollywood.
The Jungle Book. R.: Jon Favreau. Cu: Neel Sethi, Bill Murray, Ben Kingsley, Idris Elba, Lupita Nyong’o, Scarlett Johansson, Giancarlo Esposito, Christopher Walken.
