Dacă m-am tot legat de soarta și iluziile intelectualilor din PMP, să vedem cum mai stau cu intelectualii partidele mai vechi din Parlament. Mai întîi vă reamintesc cîteva chestii. În timpul campaniei din Egipt, Napoleon ar fi ordonat, înaintea unui atac al mamelucilor: „Măgarii și savanții, la mijloc!”. Nu știu dacă, din cauza asta sau din alte motive, Dumas-tatăl și Stendhal l-au nemurit de bine pe micul corsican în romanele lor, ca să nu mai vorbim de pictorii care l-au flatat și de istoricii care l-au eroizat. Napoleon n-a fost singurul care a priceput că investiția în intelectuali e cea care le asigură politicienilor posteritatea. Regii noștri s-au prins cum vine treaba asta, ca să nu mai vorbesc de Brătieni și de Maniu.
PSD-ul, care pe vremuri se putea lăuda cu echivalentul a trei plutoane de intelectuali, dintre care unii academicieni, nu și-a mai împrospătat rîndurile cu asemenea trestii gînditoare, cam de cînd cu plagiatul lui Ponta. A făcut-o, în schimb, cu cîntăreți și cu sportivi. Asta dacă nu-i luăm în calcul pe consilierii lui Ponta, Mirel Palada, la vedere, și Bogdan Teodorescu, mai la fereală, acești băieți de băieți ai intelectualității bănuite.
PNL-ul, care avea o tradiție în aducerea intelectualilor printre politicienii săi, a lăsat-o mai moale cu intelectualii dinainte de despărțirea de actorul-scriitor Mircea Diaconu.
În PDL, după trădarea intelectualilor care s-au dus după Elena Udrea, s-a terminat cu operațiunea de cooptare a altora, de teamă că și nou veniții ar putea avea cîrlig la trupa de intelectuali ai lui Băsescu.
În partidele de strînsură, PC și UNPR, intelectualii care s-au băgat în ele au grijă să nu se laude cu opțiunile lor, mai puțin istoricul Dinu C. Giurăscu, care a intrat în partidul Varanului la o vîrstă cînd bărbații redescoperă utilitatea pamperșilor.
De ce nu mai au partidele nevoie de intelectuali? Pentru că nu le interesează decît scorul electoral, nu dezbaterea internă, și pentru că actualii lideri ai acestor partide nu pot sta de vorbă cu un intelectual autentic decît în calitate de repetenți sau de plagiatori de frunte.