Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Moș Crăciun se strecură cu grijă pe țeava îngustă și ieși prin orificiul de aerisire al caloriferului rece. Sigur, pentru bucureșteni era destul de nasol să stea în frig, dar într-un fel bătrînul lapon se bucura. Se săturase de-a lungul secolelor să se tot pîrlească la buci coborînd pe hornuri încinse cu jar. Îmbrățișase progresul cu toată obezitatea lui morbidă și acum aștepta cu interes să vadă ce-o să le mai dea oamenilor prin cap pe viitor. Încălzire solară? Încălzire […]

Artist pînă în măduva oaselor și ca regizor, și ca prozator! Prima oară am stat de vorbă cu Mircea Daneliuc în 1990, în ziua cînd, împreună cu mai mulți colegi din lumea filmului, a intrat în greva foamei. Era prima grevă a foamei din istoria noastră post-decembristă. Și una dintre puținele care au avut succes și la autorități, nu numai la public. Cîțiva ani mai tîrziu, cînd Daneliuc a publicat primul lui volum de proză – excepțional! –, mulți au […]

Am fost la Fisc cu ochi mari și inima zburdalnică, să încerc să recuperez niște bani plătiți în 2012 și recalculați în 2018. Spun “încerc să recuperez” pentru că doar în imaginația mea naivă e posibil așa ceva. Mai întîi, doamna de la ghișeu m-a măsurat din cap pînă în picioare sperînd că am greșit ghișeul, apoi mi-a cerut hîrtiile necesare, precizînd din start: “Stați să vedem dacă sînt recalculări reale, că dacă nu sînt recalculări reale, nici banii nu […]

Boxe. Cui nu-i plac boxele? Pare că principalul vis al omenirii după ce-a descoperit sunetul a fost să-și ia niște boxe mai multe și mai mari decît ale vecinului ca să scoată sunetul prin ele mai tare decît vecinul și să-și impună astfel supremația acustică în cartier. Poate de-aia, mai nou, orice lucru care iese pe piață trebuie să aibă și o boxă incorporată, că niciodată nu se știe cînd ai nevoie de ea. Am văzut rucsacul cu boxă în […]

Chiar dacă s-a născut creștin, poporul român se află sub semnul propriei Sfinte Treimi – a codrului frățesc, a Mioriței și a Meșterului Manole. Dacă din prima treime nu a mai rămas mare lucru astăzi, fiind trecută prin secure și drujbă, celelalte două  – jalea fratricidului carpatin și repetabilă oroare a zidirii iubirii într-o ctitorie care se năruie cu încăpățânare – sunt mai proaspete ca oricând. Mă opresc în ciobănie, pentru că asta ne-a dat fibra de mămăligari cu bulz […]

Anul ăsta am călătorit mai degrabă spre est. Nu, n-am fost să-mi iau banii de la Putin, ci am umblat mult prin Delta Dunării. Mai mult decât ani la rând. Și nu, nu am umblat pe apă, cum ați fi tentați să gândiți, nici n-am înmulțit pâini și pești. Am fost, de cele mai multe ori, cu treabă. Am scris câteva reportaje, fie pentru Cațavencii, fie pentru Libertatea, am transmis corespondențe din Sulina pentru europarlamentare, am văzut și am scris […]

Azi e redactor-șef adjunct la Polirom. Dar la început Adrian Botez a fost corector de ziar, apoi corector de carte, mai tîrziu a devenit redactor. Iubește cărțile. Îi plac și tîrgurile de carte. Deși n-aș fi crezut e și un pic superstițios. Cristian Teodorescu: Cum e cînd o carte căreia i-ai purtat de grijă încă din stadiul de manuscris are succes? Adrian Botez: Mă bucur, probabil, la fel de mult ca autorul manuscrisului. Mai am cîte o izbucnire incontrolabilă prin […]

Klaus Iohannis țîșni dintr-o ferigă uriașă, dar nu cu viteza cuiva care țîșnește cu viteză dintr-o ferigă uriașă, ci mai degrabă molcom și domol, cu viteza cuiva care vrea să fie sigur că a ieșit corespunzător dintr-o ferigă. Ursul o luă la fugă. “Domnule Martin, așteptați o clipă, să vorbim despre alegeri”, apucă Iohannis să strige în urma carnivorului, însă acesta se făcuse nevăzut. Pentru prima oară de la începutul alegerilor, ursul reușise să scape de toți, de Cumpănașu care […]

La bază, e inginer. A și profesat un timp. Apoi, Lucian Vasilescu a fost gazetar, mai mult de douăzeci de ani – a și condus cîteva publicații. Poet e și azi, deși nu crede că poezia e o „meserie”. În schimb, e convins că poetul trebuie să facă diverse „chestii”. Ca mulți oameni lucizi, are un umor amărui, care mai totdeauna te pune pe gînduri. Cristian Teodorescu: Cum te simți ca poet la 30 de ani de la Revoluție? Lucian […]

– Nu vrei să parchezi aici! Omul era calm, poate chiar prea calm pentru verva automobilistică a mîndrei care se încăpățîna să-și urce gipanul de neam prost pe trotuar. Nu prea mult, dar destul cît să blocheze complet accesul sărakilor osîndiți de soartă să meargă pe jos. În definitiv, nu era vina ei. Să renunțe și plebeii ăia să fie săraki și toate se vor rezolva de la sine. Exagerez, desigur. Veriga lipsă dintre cetățean și mahalagioaică nu părea genul […]

A absolvit Teologia, apoi a devenit politolog și istoric. Împreună cu Marius Oprea a descoperit peste 200 de torționari ai regimului comunist. Unul dintre ei: celebrul Vișinescu. De pe urma cercetărilor în arhive, Stejărel Olaru a început să scrie romane non-ficționale. Cel mai recent, despre Maria Tănase, e o carte superbă. Vrea să treacă și la romane de ficțiune. Sper să reușească. Cristian Teodorescu: Ai făcut Teologia, apoi ai devenit politolog și istoric. Cum se leagă astea între ele? Stejărel […]

Juan Miranda Giorgio Armani, șeful cartelului columbian Popayan, păși hotărît în hala închiriată din Ciorogîrla, cu lanțul de aur greu bălăngănindu-i-se la gît și două gărzi de corp bălăngănindu-se în urma lui. Înăuntru, la o masă scundă, îl așteptau deja Enzo Francesco Stracciatella, directorul regional pe România al mafiei italiene, și Romică Eduard Balaur, liderul temutului clan al Nesportivilor. Cei trei bărbați se salutară din priviri sub lumina pîlpîitoare a becului de deasupra, fiecare conștient de greutatea întîlnirii, un sfat […]

Am cunoscut-o, pe vremuri, la ziarul Cotidianul. Tînără jurnalistă foarte talentată pe social și pe externe, Alexandra Fusoi putea face carieră în presă. Totuși a dispărut din gazetărie. Aveam s-o regăsesc ca traducătoare de romane din engleză. Cărți greu de tradus pe care le-a adus în românește cu un talent formidabil. Inteligentă foc, dar mai curînd retractilă, încît atunci cînd i-am cerut să vorbim, mai întîi m-a refuzat. Cristian Teodorescu: De ce nu mai faci gazetărie? Alexa Fusoi: Gazetăria e […]

Inspectorul de la Primărie bătu la ușa groasă metalică pentru a treia oară. Nu era ceva neobișnuit ca oamenii să nu-i răspundă. De cînd începuse recensămîntul general al animalelor mici și mijlocii de casă, le văzuse pe toate: pensionari care încercau să-și ascunda pechinezii agățîndu-i de lustră, doamne respectabile care negau că au 49 de pisici în casă – așa miaună ele de foame – și, nu în ultimul rînd, infractori de drept comun care declarau că pisicile lor sînt […]

A scris despre Caragiale o carte carte va rămîne și care, chipurile, e scrisă de Caragiale însuși. Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS) vede primul (în Caragiale. Scrisoarea pierdută) în autorul Momentelor un tip cu înclinațiuni către tragic și în viața de toate zilele, nu numai în Năpasta. Un tip devotat pînă la sacrificiu familiei și urmărit toată viața de cîteva amarnice regrete. Așa că m-am simțit dator față de cititorii Cațavencilor să-l descos pe BAS despre cartea asta formidabilă. Cristian Teodorescu: Ce […]

În încăpere era cald. Atît de cald încît încălțările începuseră se lipească de podea ca niște melci băloși uriași. Bărbatul chel, cu cămașă cadrilată de molton, plecă din dreptul ferestrei și Lavinia înaintă încă un pas spre ghișeu. Era al 664-lea de cînd se așezase la coadă și probabil n-avea să fie ultimul.  Deși simțea că se sufocă, Lavinia mai verifică încă o dată febril dacă are tot ce-i trebuie: dosarul cu șină, verificat, două copii xerox, verificat, timbru de […]

Îl știu doar din auzite. Pînă să devină guvernatorul Deltei Dunării, Cătălin Țibuleac a fost la SRI, apoi într-un ONG pentru promovarea turismului în Deltă. Pescuiește cu undița și cu lanseta, nu cu plase de tot soiul. Mi-a spus ce vrea să facă, dar nu e sigur că va și apuca. Guvernatorii Deltei azi sînt, mîine dispar. Cristian Teodorescu: Cum e să treci de la SRI la guvernatoratul Deltei Dunării? Cătălin Țibuleac: Nu știu. Pentru că nu am ajuns în […]

Stăteam pe o bancă în Cișmigiu, cu un porumbel mort la picioare și doi bătrîni îmbrîncindu-se pentru o femeie în fața mea. Da, viața e fragilă la orice vîrstă. Deodată din tufișul din spate au început să iasă chicoteli înfundate și vocile în schimbare ale unor adolescenți rebeli. Unul părea cu bască. “Coaie, a fost blanao, hai să ne mai dăm o dată.” “Men, m-a luat de cap ultimul ride, nu mai vreau.” “Coaie, nu fi trap, men! Hai să […]

Am fost în iad. prima dată. Era cald, era cumva bine. Am fost în iad, din nou. Era. Și, cumva, diavolul meu interior mi-a futut direcția: „Coaie, încercăm și altceva? Te-ar deranja dacă te-ai șterge la bot de niște urme de paradis?“. Da, mă, bine… Nu există rai pe pământ. Paradisul? Da, l-am văzut la giratoriul de la Slobozia. Paradis Iulică. Așa îl chema și nici că s-a mai chinuit cineva să-l schimbe. Habar n-am cine e Iulică, deși, sincer, […]

Scrie cărți, mai rar traduce din nemțește, dar marea ei specialitate sînt festivalurile de literatură. Împreună cu prietena ei Oana Boca a înființat cîteva astfel de festivaluri, plus că se ocupă de organizarea altora. Nu e nemțoaică, în ciuda numelui – dobîndit prin căsătorie  –, dar are o minte bine organizată și o putere de muncă nemțești. Cristian Teodorescu: Cum e să fii organizator de festivaluri literare și de alte alea, culturale, în România de azi? Ioana Gruenwald: În anii […]

Editoriale