Articole din categoria: Reportaj-Interviu

Un obicei pe care mi l-am format în timp mă face să prefer ca primul contact cu un oraș pe care nu l-am mai vizitat să-l am noaptea. Îmi place să mă plimb pe străzile goale, să privesc atent clădirile, să am libertatea de a cunoaște străzile fără să împiedic oameni grăbiți cu gurăcăscenia mea. Nu mă gândisem, însă, niciodată, cum aș putea face asta cu zone mai întinse decât un oraș. Să le vizitez noaptea e inutil, pentru că, […]

El a anunțat primul, pe net, aproape nevenindu-i să creadă, că Emil Brumaru a murit. Cînd am aflat l-am căutat imediat pe Liviu Antonesei să-mi dea un interviu despre Emil Brumaru. Erau prieteni și se prețuiau reciproc, și scriitoricește. Mi-a răspuns după numai cîteva ore. Regret că acest interviu apare cu o săptămîna mai tîrziu decît aș fi dorit. Dar asta e numai vina mea, fiindcă, luat de alte treburi, duminica trecută n-am deschis computerul. Cristian Teodorescu: De cînd îl […]

Nu-mi place să cumpăr mâncare din timp și să fac provizii pe mai multe zile, așa că mereu când se-ntâmplă să fie orașul mort și toate magazinele închise din cauza unei sărbători mi se pare că trebuie să trec ca de un mic haos postapocaliptic, o scurtă secetă ca aia din ’46, de după război. Brusc, îmi cobor foarte mult standardele cu privire la mâncare. O pâine expirată de două zile e încă bună, iar pastele uitate prin dulap de vreo […]

Scrie romane polițiste (e unul dintre cei mai buni reprezentanți ai genului de la noi), dar a scris și proză nepolițistă. Stelian Țurlea a făcut gazetărie mulți ani, și pe hîrtie, și pe micul ecran. A condus sclipitor Ziarul de duminică. Cristian Teodorescu: De unde ți-a venit să scrii romane polițiste? Stelian Țurlea: Habar n-am. Îmi place să spun povești. Am convingerea – și o repet de câte ori pot – că totul în jurul nostru e o poveste și […]

Eram zilele trecute în metrou. Mi se mai întâmplă. Obosit, în aglomerația moderată, stăteam jos, pe scaun, și citeam presa pe telefon. Prin fața mea alerga și chicotea un copil de șase ani cu ADHD, care nu uita să sară și să bată din picioare la intervale haotice. Din când în când, se mai așeza lângă maică-sa, care-i dădea să muște dintr-o ciocolată, după care-l trimitea iar la joacă, să alerge prin fața oamenilor obosiți pe care zarva lui îi […]

Arhitect și romancier din ce în ce mai cunoscut, mai lăudat și mai premiat, Tudor Ganea scrie literatură în timpul liber. Nu-i plac bisericuțele și rîcile din lumea literară și prostituția profesională din breasla arhitecților. Cristian Teodorescu: Cum se face că un arhitectcu diplomă,cum ești, în loc să-și vadă de meserie, se apucă de literatură sau, mă rog, se întoarce la literatură? Tudor Ganea: Pentru că arhitectura, la noi, e încă tulbure, neașezată. Asta v-o spune unul care a lucrat […]

Într-o noapte, pe la vreo zece, țîîîîîîîr-țîîîîîîîr telefonul. Număr necunoscut. Să fie o urgență? Să fie greșeală? Să fie nesimțire? Plutea misterul în aer. Răspund și, brusc, mă lovește uraganul sonor. – Firmadesecuritate, pentruactivareammsmmmghsm!” – Poftim? Bre, repetă, că nu pricep. Femeia, îndatoritoare, repetă. – Firmadesecuritate, pentruactivammemmmrrrrrrng! Poate a fost și un nihaha la final, nu știu sigur. În orice caz, ghiceam mai mult decît auzeam. Molfăia gagica sunetele de parcă erau covrigi. În final, pe la a cincea încercare, […]

De obicei n-o vezi, doar din cînd în cînd moderează lansarea vreunei cărți. Claudia Fitcoschi e însă cea care se ocupă de publicitatea cărților de la Polirom și a autorilor lor. Claudia e dintre cei care, la tîrgurile de carte, te întîmpină zîmbind la stand, fără să obosească, fiindcă se simte bine în pielea ei. Cristian Teodorescu: Pentru oamenii dintr-o editură, un tîrg de carte e o fericire editorială, dar din cîte am observat e o treabă cumplit de obositoare. […]

Eram într-un anticariat din centrul Bucureștiului și răsfoiam plictisit un ghid turistic. Prea puțin contează care, eram doar intrigat că-n epoca Internetului încă se mai vând. La doi pași de mine, doi dintre angajații locului băgau niște titluri pe calculator. Amândoi bărboși, cu voce stinsă, genul de studenți la Teologie care își doresc în secret să declanșeze un război mondial. Unul dintre ei, mai vechi la locul de muncă, îl întreabă pe celălalt: – Știi să înoți? – Știam, dar […]

Face istorie cu cărțile ei. Și cu toate e una dintre marile personalități ale culturii române, Marta Petreu s-a văzut marginalizată, din cauza independenței sale, de confrații ei care fac politică literară, nu politica literaturii. Cristian Teodorescu: Mai întîi, cum îți merge? Marta Petreu: O! Sînt un succes remarcabil al medicinei de secol douăzeci… că aia de secol douăzeci și unu nu a ajuns încă la noi, sau nu am ajuns eu la ea: sînt vie, funcționez – chiar dacă […]

Mă întâlnesc recent cu un prieten, care-mi spune că viața i s-a dat recent peste cap. M-am gândit că a rămas fără job sau că l-a lăsat prietena cu care e de opt ani, dar a ținut să mă asigure că nu e nimic din toate astea. – Atunci? îl întreb. – E vorba de cântarul meu de baie. – Aoleu! L-ai stricat? – Mai rău. L-am reparat. A arătat greșit în ultimii ani, iar partea proastă e că nu […]

Decanul Facultății de Filologie a Universității București, lingvistul Emil Ionescu, despre filologia românească, de la Unirea din 1918 pînă azi. Cristian Teodorescu: Ce-a însemnat Unirea din 1918 pentru filologia românească, în general, și pentru Facultatea de Filologie a Universității București, în particular? Emil Ionescu: În 1918, Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti avea deja 55 de ani de existenţă. Era o instituţie solidă, cu nume mari de profesori şi cu nume mari de absolvenţi. Facultatea îşi dădea […]

Luni seară, proaspăt frînt de muncă, am somat aplicația să-mi găsească un tramvai particular înspre casă. Nu, nu Taxify. Încercasem și Taxify, dar tariful era atît de dinamic atunci încît un drum pînă în Militari făcea estimativ cam cît ar fi făcut drumul către vila lui Iordache, asta dacă fiecare hîrtiuță cu multe urări de iubire eternă ar fi luat mașina. Aplicația susură prietenos. A căutat, a ademenit, a găsit. Vine Salvadore. Mă uit mai atent. Ia te uită, șirul […]

Trebuie să recunosc,mai ascult uneori în mașină Realitatea FM, care retransmite la radio exact chestiile care se dau la Realitatea TV. Îmi place cumva, pentru că e singurul post de radio care difuzează, în loc de muzică, reclame interminabile pentru medicamente de reumatism, iar vocea lui Florin Condurățeanu e cumva reconfortantă. În lumea asta plină de crize și neprevăzut, există un om pentru care universul cunoscut se reduce la un ierbar de plante medicinale și la înțelepciunea populară a unei […]

A devenit timișorean în urmă cu mulți ani. Robert Șerban e poet, prozator, eseist, editor de carte și om de televiziune. Face parte din acea categorie de optimiști care văd și partea goală a paharului. Cristian Teodorescu: Cum supraviețuiește o editură de poezie, cum e Brumar, de exemplu? Robert Șerban: E o întrebare cu care și eu (mă) cercetez destul de des, mai ales că de cîțiva ani nu mai sînt angajat la Brumar, ci colaborator. Am și eu mirarea […]

Nu știu pe unde e plasată poarta Iadului în orașele voastre, dar, în București, ea e undeva în Militari, ascunsă după blocuri în vecinătatea bulevardului Iuliu Maniu. Ani de zile, de cînd o știu, aburi groși și-au făcut loc spre lume. E drept, în anii ăștia n-am văzut nici măcar o codiță de drac. Dar nici coadă de muncitor RADET venit să repare n-am văzut. Uneori, devine de bun-simț să te întrebi dacă Infernul este la fel de ireal ca […]

În sfârșit, s-a întâmplat. Mă așteptam la asta de ceva timp. Eram ca-n timpul terorii comuniste din anii ’50, stăteam cu valiza făcută la capul patului, așteptând în orice moment înștiințarea de la Primăria sectorului 3 cum că mi-am pierdut locul de parcare, din cauză că n-am mașina înmatriculată în București, ci într-un județ de munte, deal și câmpie care conține litera Z. Vestea mi-a adus-o cel mai băgăcios poștaș din lume, un bătrân grăsuț, cu ochelari ca fundul de […]

E critic și istoric literar de sex feminin. E feministă, dar nedogmatică. Bianca Burța Cernat scrie critică literară în reviste de cultură și a publicat o carte, excelent scrisă și documentată pînă la milimetru, Fotografie de grup cu scriitoare uitate, care a devenit rapid un punct de referință în bibliografiile critice de ambe sexe. Cristian Teodorescu: Nu știu dacă ești feministă (apropo, ești?), dar cartea ta, Fotografie de grup cu scriitoare uitate, cam bate într-acolo. Fiindcă există și bărbați-scriitori uitați, […]

Eram în trecere printr-un mall cînd întîmplarea îmi scoase în cale un bancomat. “E un semn!”, am gîndit eu, ferm convins că nu există coincidențe, ci doar întîmplări bine coordonate de soartă. “Introduceți card… Tastați PIN… Alegeți suma… Vreți chitanță sau vreți să salvați pădurea?” Vreau chitanță. Nu că aș urî neapărat pădurea, ci pentru că băncile îmi inspiră încredere în aceeași măsură în care inspiră pietrele dioxid de carbon. Apropo, nu vi se pare de-a dreptul josnică abordarea asta […]

Un cunoscut din provincie a venit la București pentru câteva zile. Se întâmpla prin septembrie. Venise inițial pentru concertul lui Rod Stewart, dar până la urmă a stat mai mult decât se aștepta, înnoptând pe la rude îndepărtate și într-un cămin studențesc, după ce a mituit paznicul cu o sticlă de vin. Omul, de profesie, e combinagiu. A vrut să stea câteva zile pe aici ca să vadă din ce se fac banii și l-au impresionat posibilitățile. Mi-a povestit la […]