Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Alpha este un pui de dog argentinian care are patru luni și zece zile. Este deja mare, deși deloc fioros. Când va avea un an, probabil nu va mai arăta atât de drăguț ca acum și va inspira, unora, teamă. Acum, din fericire, nu o face. Se lasă alintat, mângâiat, scărpinat. Sunt copii care au cam înălțimea lui și cărora, fără să le fie deloc teamă, le vine natural ideea de a-l săruta. E un câine norocos, care, însă, mă […]

E una dintre tinerele comentatoare de literatură de la noi. Scrie și proză pe Facebook, dar nu se laudă cu asta. Eli Bădică e unul dintre cele mai interesante cazuri de literați din  prăvălia literară autohtonă de azi. Cristian Teodorescu: Cum e să fii bookaholică? Eli Bădică: Splendid, cum să fie? Nu cred că există o ipostază de-ale mele care să-mi fie mai dragă și mai necesară decît aceasta, de bookaholică. Oricît de multe lucruri am făcut și fac, oricît […]

Mașina trase pe dreapta în stația de autobuz și tînăra femeie deschise ușa din spate ca să coboare. După primul pas țîșni însă înapoi cu viteza unui corporatist care pleacă acasă, trîntind portiera gri și blocînd-o pe dinăuntru. “E un șobolan afară”, chițăi înspăimîntată femeia, în timp ce șoferul de Uber, domnul Bebe, tocmai se întorcea spre ea curios. “Păi, și io ce să vă fac, domnișoară?” “Nu știu, dar io nu ies afară.” “Dar am ajuns la destinație, trebuie […]

A fost jurnalist de radio la Vocea Americii, la BBC și la Europa Liberă. În țară, Iosif Klein Medeșan a lucrat la Național TV, la ziarul Puterea și la România liberă. Nu-i place să fie numit analist politic, deși analizele pe care le face sînt de o sclipitoare acuratețe. În schimb, îi plac jocurile de cuvinte și îndrăgește prieteniile peste timp. Cristian Teodorescu: Cum te descurci în România? Iosif Klein Medeșan: Cu grijă. Mi-am dat seama aproape imediat că nu […]

Alexandra intră în raionul cu fructe din Kaufland cu grația și eleganța unei antilope care voia să-și cumpere țigări dar și-a adus aminte că vrea și fructe. Simpla prezență printre lăzile cu poame de tot felul o făceau pe Alexandra să se simtă mai sănătoasă și mai plină de vitamine. Poate nici măcar n-avea nevoie de fructe, poate pur și simplu avea nevoie să se tăvălească pe o grămadă de banane și portocale. Chiar atunci însă o rază de soare […]

Acum vreo două săptămîni am aflat că tînăra mea prietenă Irina Georgescu, devenită și Groza prin căsătorie, pleacă din țară. Între timp a și ajuns în țara de destinație.E prozatoare și editoare. A fost documentaristăde presă a Casei Regale, în timpul vieții Regelui Mihai. A lucrat la editura Vellant și apoi la Nemira. Face parte din echipa revistei Iocan. Are doi copii încă mici, o uriașă putere de muncă și optimism cît pentru două vieți. Cristian Teodorescu:Unde te duci? Irina […]

Viorel bătu pepenele cu degete de expert, ca un spărgător de seifuri care caută punctul nevralgic al broaștei ca să dea lovitura de grație. Marilena, nevastă-sa, își dădu ochii peste cap jucîndu-se cu sandala în praful de pe marginea drumului. Odată pornit în misiunea lui de a găsi pepenele perfect, Viorel era neobosit, obișnuia să hărțuiască trei sau patru vînzători într-o singură zi, cîntărea, mirosea, lingea și ciocănea pînă la 30-40 de bucăți. Prin comparație, în douăzeci de ani de […]

Dramaturg român contemporan de mare succes. (Exclus din Uniunea Scriitorilor prin ucazul dat de N. Manolescu.) Adrian Lustig are umor de la natura sa, ceea ce nu înseamnă că ia în joacă lumea în care trăiește. Cristian Teodorescu: Ajută la ceva umorul dacă sănătatea îți dă de furcă? Adrian Lustig: Ajută, cu condiția să-l ai. Umorul e adjuvantul ideal pentru orice tratament – cu condiția să mai poți rîde. E un supliment nealimentar, luat pe cale acustică sau vizuală, care […]

Cei doi corporatiști români se uitară cu jind peste marginea stîncii la marea azurie, traseră cu urechea la ce vorbeau cei șase-șapte turiști, se convinseră că sînt italieni și ruși, apoi își zîmbiră unul altuia și începură să coboare panta domoală spre plajă. După 5.500 de kilometri de căutări, în sfîrșit îl găsiseră: golful perfect în care să-și întindă prosoapele identice de la Decathlon fără să audă boabă de română. Fără nășici care joacă table cu finuții. Fără familii din […]

„Vii să vezi spectacolul nostru?“ Habar n-am. „Hai, vii sâmbătă să vezi piesa noastră?” Da, vin. Și am fost. Și nu mi-a părut rău deloc. Parcul Tăbăcărie din Constanța e mare și plin de capcane. Tiroliene, tobogane, spectacole pentru copii. Unde naiba e amfiteatrul ăla? Nu răspune nimeni la telefon, nu nimic. Dar, dacă nu m-am pierdut prin zone mai vitrege, n-o să mă pierd în Parcul Tăbăcărie… Ajung. Cu ceva vreme mai devreme decât ora de începere a spectacolului. […]

Robert Șerban e un tip special. Cu el poți sta de vorbă despre diverse lucruri, fără să te întrebi de unde i se trag. E poet, e prozator, editor și om de televiziune, dar mai ales e tipul care-ți spune că viața e scurtă și că trebuie să fii atent cum ți-o trăiești. Cristian Teodorescu: Adie în Timișoara vînt de Capitală Europeană a Culturii sau încă nu e cazul? Robert Șerban: Adie, dinspre Novi Sad, orașul sîrbesc care va fi, […]

În urmă cu ceva mai bine de-un an îmi căram existența în spinare pe la Londra. Mă hotărîsem ca, după un vreun an și jumătate de experimentat cu banalul fapt de a fi, într-un mic orășel din țara lui Goethe, să mă mut într-o capitală. Așa, to see what all the fuss is about. Nu plecasem nici cu gîndul să rămîn acolo, dar nici cu vreo urmă de plan de a mă întoarce. Nici în Germania, nici în România și […]

Hoțul se strecură tiptil în spatele femeii, ca un junghi intercostal provocat de curentul din troleibuz sau de sentimentul de singurătate la mall. Întinse mîna spre geantă ușor și degetele se strecurară în golul lăsat de fermoar, ca brațele unei caracatițe pitice. Cu ultimii microni de unghie reuși să apuce portofelul de un colț, dar chiar atunci lovi sfîrșitul. Două mașini de Poliție cu girofarul pornit frînară simultan, stîrnind o furtună de praf. În aerul înecăcios de vară tîrzie, șase […]

Fost cercetător la Radio Europa Liberă, istoric, politolog, profesor universitar și eseist, Michael Shafir e unul dintre cei mai buni cunoscători ai noștri în materie de politică internațională. Nu crede în Brexit, nici în politica externă a lui Donald Trump. Cristian Teodorescu: Ești unul dintre puținii în ale căror judecăți cred în materie de politică externă. Cum ți se pare Brexit-ul cu care Boris Johnson, noul premier britanic, defilează? Michael Shafir: Cred că este unul dintre multiplele simptome ale unei […]

Cerșetorul își manevră cu precizie scaunul cu rotile printre rafturile înguste de la Mega, apoi îi trînti doamnei Cornelia butoiașul de bere pe tejghea. Doamna Cornelia își arcui pentru o clipă cele trei gușe, își lăsă capul cît o baniță într-o parte, lăsînd cerceii rotunzi de aur, cît un leagăn de copil, să se bălăngăne, și scană berea. “’Te dracu’, Aurele. Nu te-ai săturat de poșirca asta în stomac?” Aurel zîmbi sexy cu toți cei patru dinți lipsă din față: […]

Cîntă, zeiță, mîndria ce-aprinse pe Sile… …și pe Gică, și pe Tanța, și pe toți argonauții valahi și moldoveni care s-au avîntat pe urmele cazării de aur din însorita Eladă! Pentru greci e prea tîrziu să se ferească atunci cînd românii le fac daruri, fiindcă darurile sînt, pe durata verii, peste tot. Poți să calci pe ele, să te împiedici în ele, să te aperi de ele cu mîinile la urechi. Sînt cutii de bere aruncate pe marginea șoselei, pentru […]

Balerin, făcător de spectacole, desenator și poet. În două cuvinte, Gigi Căciuleanu. Provine dintr-o familie multietnică. Nu-i place termenul de coregraf, se consideră făcător de dans și de spectacole. În copilărie a fost dat afară de la Coregrafie. A visat, tot în copilărie, să-i crească aripi (de porumbel) ca să zboare. Cristian Teodorescu: Cum de sînteți cine sînteți cu un asemenea nume de scenă, Gigi Căciuleanu? Gigi Căciuleanu: Pe unde mă duc prin lume, nimeni nu se încurcă cu numele meu de familie. […]

Afrodita coborî languroasă treptele de marmură aranjîndu-și formele voluptuoase în costumul de baie Calvin Klein. Glezna îi atinse valurile înspumate și superba vietate tremură toată, cuprinsă de un fior care i-ar fi făcut toate firele de păr de pe corp să se ridice, dacă nu ar fi fost epilate cu sălbăticie. Firava căprioară își continuă scufundarea în albastrul cristalin al apei, tot mai adînc și mai adînc, ascunzînd privirii părți ale corpului pe care Mama Natură trudise din greu să […]

Muzician cu formație (Nightlosers) și regizor de film, Hanno Höfer are umorul blajin al omului căruia îi place să rîdă fără să rănească pe nimeni. Cînd îi ceri să vorbească despre sine însuși, Hanno se scarpină amuzat în cap: preferă să cînte sau să povestească în filmele pe care le face. În ultima vreme mai mult cîntă, ideile de film și le pritocește pe îndelete.  Cristian Teodorescu: Cum mai stai cu muzica? Hanno Höfer: Cu muzica stau destul de bine, […]

Tînărul misterios făcu un semn scurt din mîini și aerul pocni de la electricitatea care i se scurgea prin vîrful degetelor. Obediente, ușile masive de metal se deschiseră și de data asta cu un pufnit pneumatic sec. Apoi jocul se reluă și porțile se închiseră, controlate de aceeași forța supranaturală care se ascundea în cortexul băiatului și care i se prelingea prin nervi, prin sînge și prin limfă, de fiecare dată cînd își împreuna și își îndepărta brațele în fața […]

Editoriale
  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]

  • Petroave!

    10 septembrie 2019

    Cea mai jalnică scuză este, totdeauna, „N-am știut!“. Copiilor poți să le-o ierți, dar adulților, nu. Mai ales că un principiu de drept spune că necunoașterea legii nu te absolvă […]

  • Nimerick

    3 septembrie 2019

    De mori ca mîine, scapi de-o povară: frica de moarte o să dispară și-o să te-apuce, unsă cu miere, o mare poftă de înviere.  

  • Adevărul e că nu se mai muncește, tovarăși

    3 septembrie 2019

    Analfabet și criminal, Nicolae Ceaușescu sare în ajutorul urmașilor săi președinți. Rafala care l-a împiedicat să ni se destăinuie pe larg începe să rănească un public tot mai numeros. Pe […]