Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Eram la librăria Humanitas din Auchan, mă uitam la niște cărți apărute recent. Un bărbat de vârstă mijlocie, genul de gospodar care-ți ține toate actele într-o mică borsetă din piele, intră în librărie și se duce țintă la casier. – Aveți noul Cod Civil? Casierul răspunde plictisit și-i arată niște rafturi într-un colț. – Mda, ar trebui să fie la cărți juridice, acolo. – Excelent, excelent! aproape că strigă clientul, cu acel entuziasm al psihopatului care tocmai și-a mai încolțit […]

Toată stațiunea Neptun e un fel de parc tematic în care oamenii din zilele noastre pot să vadă cum se trăia în 1994. În timp ce mâncam la terasa unei autoserviri ascultând Modern Talking, mi-am dat seama că nici n-are rost să renovezi hotelurile, să repari străzile și să redai circuitului clădirea semipărăsită de pe strada principală, unde acum funcționează o popicărie-fantomă. Oamenii care vin la Neptun vin, de fapt, să vadă cum arăta România în ruine, la câțiva ani […]

În Piața Victoriei era plin de lume atunci când, la doi pași, în parcul Kiseleff, doi jandarmi călare stăteau pitiți printre copaci ca niște răzeși de-ai lui Ștefan cel Mare înainte de bătălia de la Vaslui. Ce putea să se-ntâmple la protest ca să fie nevoie de intervenția lor? Oare are Jandarmeria, printre tactici, și șarja de cavalerie, necesară în cazurile în care pedestrașii au fost respinși de manifestanți? Un lider cu viziune al Jandarmeriei nu s-ar opri la cai. […]

Puțină lume vede și dezvantajele drumurilor bune. De exemplu, dacă ești câine, e foarte nasol ca mașinile să circule cu viteză mare, pentru că te iau ușor prin surprindere atunci când traversezi. Zilele trecute, mergeam pe DN 2 și drumul părea scena unei bătălii pe care câinii au purtat-o pentru suprafața carosabilă. Cadavrele erau înșirate pe jos ca după bătălia de la Călugăreni. Te și gândești: oare ce-au văzut câinii pe partea cealaltă a drumului de și-au pus viața în […]

Ultima oară când auzisem de guma Turbo, am ajuns să mestec niște pietricele albe ambalate în hârtie lucioasă. Era un reviriment al brand-ului care a ținut foarte puțin. Se întâmpla acum câțiva ani și poți să-l plasezi în timp cu exactitate dacă te uiți după acea scurtă perioadă în care dentiștii au avut de lucru mai mult ca de obicei. Dacă asta era calitatea gumei de mestecat și la-nceputul anilor ’90, începi să reconsideri cu totul fiziologia umană. Poate că […]

Un prieten al unui prieten e șofer Uber. N-o face bani și nici n-aș putea să spun care e motivul exact, pentru că și mie mi-e neclar. Ar putea fi plictiseala sau o insomnie rebelă, dar nici nu contează prea mult. Important e că iese cu mașina pe traseu și nu-l deranjează dacă se abate de la drum pentru niște experiențe noi. O întâmplare recentă pe care a trăit-o m-a făcut să-mi dau seama că, în ciuda interdicției de a […]

Părea o zi ca oricare alta la metroul din București. Oamenii dădeau buzna în vagon ca o hoardă de huni, paznicii patrulau nonșalant și inofensiv, iar un bărbat cu mustață vorbea tare la telefon despre cum o să-și renoveze apartamentul. Metroul urma s-o ia din loc în stația Piața Muncii când un urlet sfâșietor de femeie s-a auzit din celălalt capăt al trenului.  ”Vă roooooog! Nuuuuuu! Deschideți ușile!” Credeam, evident, că ușile i-au retezat mâna în timp ce se-nchideau și […]

Turismul românesc poate fi redus la o singură situație reprezentativă. Un bărbat de vârstă mijlocie se pișă pe Lipscani, într-un boschet din fața Băncii Naționale, pe la 3 după-amiaza, vegheat de trecători, turiști străini și cântăreți la țambal. Nu era nimic discret, nimic interpretabil. Omul nu uda cu un furtun mic arbuștii și nici nu asculta pe ascuns o înregistrare cu un șuvoi de apă. Efectiv, se pișa în fața trecătorilor. Dacă-i venea, probabil că se și căca, ceea ce […]

Un călător român din cursa Wizz Air Luton-București avea cel mai ciudat bagaj de mână: două laptop-uri pe care le ducea nonșalant la subraț ca și cum ar fi fost cel mai firesc lucru din lume. Ca și cum într-un laptop găsești toate lucrurile de care ai putea nevoie. Nu doar un player pentru filme și un browser de Internet, ci și gumă de mestecat, forfecuță de unghii și plasturi pentru bătătura aia de la picior. Mă rog, un singur […]

Sâmbătă, 5 mai, Karl Marx ar fi împlinit 200 de ani. E bine că nu i-a mai prins, pentru că asta nu-i o vârstă la care să te confrunți cu reproșurile a câteva milioane de est-europeni furioși, care acordă suficient credit filosofiei încât să pună pe seama ei niște regimuri criminale din secolul XX. Marx e înmormântat în nordul Londrei, într-un cimitir cochet care arată mai bine decât mai toate parcurile de la noi și unde intrarea costă 4 lire. […]

Nimic mai trist decât vilele cu etaj pitite printre blocuri. Ai fi tentat să crezi că le-au construit niște câștigători ai capitalismului, niște oameni care au reușit în viață și care acum, iată, au casă pe pământ. Doar că acea casă nu vede niciodată soarele, pentru că stă mereu la umbra a cinci-șase blocuri cu zece etaje. Sunt înduișătoare casele construite între blocuri. Iarna îți vine să ieși pe balcon și să-i întrebi pe locatari dacă nu vor să intre […]

Am fost în piața de legume și fructe de la mine din cartier și mi-am adus aminte de farmecul aparte pe care-l are capitalismul românesc. Cred că-s cerșetori pe la Unirii mai discreți și mai puțin intruzivi decât vânzătorii de roșii de la Piața 1 Decembrie. Oamenii mai au puțin și te strigă de pe stradă ca să-ți vândă marfa, ceea ce e complet inutil. Cumva, nu-i bine nici pentru afacerea lor. Strigi așa la cineva și te bagi în […]

În zilele de Paște și de Crăciun, Buzăul forfotește de tineri ca un oraș universitar, ca un hub european al inovației în IT și ca o capitală culturală a județului. Probabil că această efervescență intelectuală e de vină pentru mesajul pe care l-a pus pe gard un cetățean din oraș. ”In 3 seconds I make it to the gate”, scrie lângă poza unui câine. Și e cumva un avertisment care-ți redă încrederea în umanitate. Poate că omul care l-a scris […]

Într-o seară, după ce viscolul de martie tocmai trecuse și mormanele de zăpadă așteptau canicula de martie ca să le topească, ieșeam de la Mega cu o pungă de cumpărături. Tot felul de nimicuri alimentare, plus o pungă pe care s-o pun alături de celelalte, la colecție, în punga cu pungi. Chiar înaintea mea, un tip care probabil că nu era homeless, dar părea, își plătise la casă o grenadă mică de Neumarkt, una dintre acele sticle grase care pare […]

Pentru că am căutat ceasuri pe Google, Internetul mă bombardează din toate direcțiile cu reclame, de parcă am devenit un cumpărător profesionist de cronometre care-o să se ocupe cu asta toată viața lui. Au trecut trei săptămâni de când mi-am luat ceas și Facebook-ul continuă să-mi afișeze reclame. Unii cred că ceasurile-s ca chips-urile de cartofi. Nu poți să te oprești după unul singur. Continui să bagi ceasuri ca și cum ceasul pe care-l porți la mână doar ți-a deschis […]

În timpul celui de-al doilea război mondial, acolo unde-s acum clădirile de birouri ale corporatiștilor din Pipera și Aviației se găsea un aerodrom militar de pe care decolau avioanele care apărau sudul țării. Cu timpul, orașul s-a dezvoltat în jurul acestui aerodrom și l-a înghițit ca pe un moldovean care coboară-n Gara de Nord din acceleratul de Bacău. Au mai rămas doar câteva hangare, unde acum funcționează Muzeul Aviației, un loc pe care merită să-l vizitezi dacă vrei să vezi […]

Recent am descoperit că magazinele Penny Market au un post de radio intern în care DJ-ii vorbesc energic și plini de entuziasm, ca niște adevărați DJ-i de radio, doar că despre produsele pe care le găsești la supermarket. Niciodată n-am văzut atâta entuziasm într-o discuție liberă despre parizer. Dacă ai ghinion și prinzi o coadă mai lungă, s-ar putea să auzi mai multe glume despre conservele de fasole decât poate duce un om o viață întreagă. Chestia e că Penny […]

Știe toată lumea posterul cu ”Keep calm and carry on”, care a apărut la începutul celui de-al doilea război mondial ca să le ridice moralul britanicilor. E o marcă a calmului englezesc, a încăpățânării celui care nu se lasă descurajat de nimic. Ei bine, am aflat săptămâna trecută care-s limitele acestei reacții flegmatice. Am văzut cu ochii mei până unde poate merge calmul de nezdruncinat al englezului care pășește ca un lord pe molozul bombardamentelor. Chestia care poate să instaureze […]

Să zicem că ești un tînăr provincial visător, cu ochii mari și umezi, și o sete de afirmare în Capitală depășită doar de taximetriștii cu numere de Ilfov. Aterizezi pentru prima oara în Gara de Nord, reușești să-ți înfrîngi teama de tramvaie care merg pe sub pămînt, bagi cartela invers la metrou, pentru că așa e legea, și te îndrepți spre peron. Primul lucru pe care-l vezi e o serie nesfîrșită de magazine care vînd bagaje și boxe imense. Da, […]

Am un amic arheolog, prin natura meseriei băiat umblat și nu de puține ori de-a dreptul înfipt în România invizibilă pentru oamenii frumoși care rezistă cu hashtag. România aia profundă precum șanțul care, uneori, se confundă direct cu drumul desfundat al cărui unic scop pare să fie să înșire pe ață chirpiciul uscat sub formă de case. România aia care, ar spune patrioții, se poate confunda cu faimoasa merry England, deși englezii n-au avut niciodată în pub-urile lor datorii pe […]

romania100
Editoriale