Articole din categoria: Minireportaj

Am văzut recent pe Netflix un documentar despre conspiraționiștii pământului plat. Se numește Behind the Curve (Orizontul plat). Îl recomand. Filmul răspunde, într-un mod captivant și comic, la câteva întrebări elementare: cine sunt ei, ce cred și ce vor. În plus, ilustrează foarte bine o trăsătură pe care-o au toate mișcările conspiraționiste: nevoia afectivă de a crede într-o conspirație, o nevoie care te face apoi imun la orice infirmare știițifică, la orice demonstrație cu logică și fapte că tu, de […]

Am un McDonald’s în apropiere și uneori mai trec pe-acolo dimineața, să mănânc ceva pe fugă sau să beau o cafea. Trebuie să recunosc: micul dejun de la McDonald’s e decent. O fi oribilă mâncarea în restul zilei, când toate senvișurile au o chiflă dulceagă și-s pline de sosuri scârboase, dar dimineața chiar poți să mănânci ceva vag rezonabil. Loc să ai. Și aici ajungem la adevărata problemă. În general, în McDonald’s-uri n-ai loc de puștime. Preșcolari pe care-i aduc […]

Există un lanț trofic al mașinilor, iar pe treapta cea mai de jos nu se află cele mai mici și mai slabe, ci cele mai ieftine. În cazul parcului auto de la noi, e vorba de Dacia 1300, acest iepure lent și capricios al șoselelor. La doi pași de blocul meu, am văzut una parcată într-un capăt de trotuar. Având o vârstă, arăta cam jerpelită și avea tabla ușor îndoită, dar în rest se vedea că proprietarul o întreține și […]

Am observat că românii nu știu să stea la coadă. E rezultatul unui studiu pe care l-am făcut pe un eșantion de trei români, care s-au așezat în dăți diferite fix în spatele meu, în timp ce scoteam bani de la bancomat. Cât de aproape? Să zicem că puteau întinde mâna ca să încerce și ei un PIN, în caz că nu mi-l aminteam eu. Nici măcar hoții nu stau așa aproape când te buzunăresc. Oamenii lasă loc pentru o […]

Afară era o zi însorită de februarie și eu abia urcasem în Uber. Șoferul, un gospodar la vreo 55 de ani, cu șapcă de proletar pe cap și cu un Logan care mirosea a haine murdare, a spart gheața cu un pronostic despre vreme: – Eu zic că în martie vine gerul. Situația părea că stă cam așa: acum e cald, e frumos, bate soarele, dar asta n-o să mai țină mult. În martie vine gerul, dar ăla o să […]

A apărut o nouă ambulanță neagră care fură copii pentru organe. Doar că nu e ambulanță neagră, ci e un bărbat cu un PoS în mână, și nu fură copii, ci bani de pe card, în autobuzele aglomerate din București. Prima oară a apărut o poză neclară pe Facebook, dar a fost de ajuns. Doar pentru că, teoretic, dacă nu știi prea multe, așa ceva pare posibil, mulți s-au inflamat ca în fața unui atac iminent la portofele. N-am văzut […]

Din sutele de copaci care s-au prăbușit sâmbătă din cauza ploii înghețate, unul a căzut în fața blocului meu. Și nu oricunde, ci fix de-a curmezișul singurei alei de acces în bloc. Ca să treci de el trebuia să te lași în patru labe și să te strecori pe sub trunchi, atent să nu aluneci, cu echilibrul tău precar, pe gheața de pe alee. Pentru un adult tânăr nu era mare lucru, însă pentru pensionarii de la mine din bloc […]

Am observat o specie aparte de pietoni. Sunt acei oameni care, în timp ce traversează aiurea și văd că mașinile se apropie de ei, fac semne disperate cu mâinile. Mi s-a întâmplat zilele trecute, în timp ce plecam de la un semafor. La pietoni se făcuse de mult roșu, dar pensionarii, văzând că mașinile continuă să stea pe loc, prindeau curaj și traversau oricum. La un moment dat, s-a făcut verde la mașini, iar fix în fața mea era un […]

Dacă vi se pare că taximetriștii din București sunt acum niște domni, explicația e simplă: restul au migrat toți pe Uber. Am mers, între Crăciun și Revelion, cu taximetristul absolut. Doar că nu era la Pelicanul, Cobălcescu sau Leone, ci la Uber, într-un Logan alb și zdrențuit care ascundea probabil un trecut plin de traume. La început, șoferul s-a plâns că nu merge treaba, așa cum numai taximetriștii știu să o facă. Îmi imaginez un frizer care procedează similar: ”E […]

Nu-mi place să cumpăr mâncare din timp și să fac provizii pe mai multe zile, așa că mereu când se-ntâmplă să fie orașul mort și toate magazinele închise din cauza unei sărbători mi se pare că trebuie să trec ca de un mic haos postapocaliptic, o scurtă secetă ca aia din ’46, de după război. Brusc, îmi cobor foarte mult standardele cu privire la mâncare. O pâine expirată de două zile e încă bună, iar pastele uitate prin dulap de vreo […]

Eram zilele trecute în metrou. Mi se mai întâmplă. Obosit, în aglomerația moderată, stăteam jos, pe scaun, și citeam presa pe telefon. Prin fața mea alerga și chicotea un copil de șase ani cu ADHD, care nu uita să sară și să bată din picioare la intervale haotice. Din când în când, se mai așeza lângă maică-sa, care-i dădea să muște dintr-o ciocolată, după care-l trimitea iar la joacă, să alerge prin fața oamenilor obosiți pe care zarva lui îi […]

Într-o noapte, pe la vreo zece, țîîîîîîîr-țîîîîîîîr telefonul. Număr necunoscut. Să fie o urgență? Să fie greșeală? Să fie nesimțire? Plutea misterul în aer. Răspund și, brusc, mă lovește uraganul sonor. – Firmadesecuritate, pentruactivareammsmmmghsm!” – Poftim? Bre, repetă, că nu pricep. Femeia, îndatoritoare, repetă. – Firmadesecuritate, pentruactivammemmmrrrrrrng! Poate a fost și un nihaha la final, nu știu sigur. În orice caz, ghiceam mai mult decît auzeam. Molfăia gagica sunetele de parcă erau covrigi. În final, pe la a cincea încercare, […]

Eram într-un anticariat din centrul Bucureștiului și răsfoiam plictisit un ghid turistic. Prea puțin contează care, eram doar intrigat că-n epoca Internetului încă se mai vând. La doi pași de mine, doi dintre angajații locului băgau niște titluri pe calculator. Amândoi bărboși, cu voce stinsă, genul de studenți la Teologie care își doresc în secret să declanșeze un război mondial. Unul dintre ei, mai vechi la locul de muncă, îl întreabă pe celălalt: – Știi să înoți? – Știam, dar […]

Mă întâlnesc recent cu un prieten, care-mi spune că viața i s-a dat recent peste cap. M-am gândit că a rămas fără job sau că l-a lăsat prietena cu care e de opt ani, dar a ținut să mă asigure că nu e nimic din toate astea. – Atunci? îl întreb. – E vorba de cântarul meu de baie. – Aoleu! L-ai stricat? – Mai rău. L-am reparat. A arătat greșit în ultimii ani, iar partea proastă e că nu […]

Luni seară, proaspăt frînt de muncă, am somat aplicația să-mi găsească un tramvai particular înspre casă. Nu, nu Taxify. Încercasem și Taxify, dar tariful era atît de dinamic atunci încît un drum pînă în Militari făcea estimativ cam cît ar fi făcut drumul către vila lui Iordache, asta dacă fiecare hîrtiuță cu multe urări de iubire eternă ar fi luat mașina. Aplicația susură prietenos. A căutat, a ademenit, a găsit. Vine Salvadore. Mă uit mai atent. Ia te uită, șirul […]

Trebuie să recunosc,mai ascult uneori în mașină Realitatea FM, care retransmite la radio exact chestiile care se dau la Realitatea TV. Îmi place cumva, pentru că e singurul post de radio care difuzează, în loc de muzică, reclame interminabile pentru medicamente de reumatism, iar vocea lui Florin Condurățeanu e cumva reconfortantă. În lumea asta plină de crize și neprevăzut, există un om pentru care universul cunoscut se reduce la un ierbar de plante medicinale și la înțelepciunea populară a unei […]

Nu știu pe unde e plasată poarta Iadului în orașele voastre, dar, în București, ea e undeva în Militari, ascunsă după blocuri în vecinătatea bulevardului Iuliu Maniu. Ani de zile, de cînd o știu, aburi groși și-au făcut loc spre lume. E drept, în anii ăștia n-am văzut nici măcar o codiță de drac. Dar nici coadă de muncitor RADET venit să repare n-am văzut. Uneori, devine de bun-simț să te întrebi dacă Infernul este la fel de ireal ca […]

În sfârșit, s-a întâmplat. Mă așteptam la asta de ceva timp. Eram ca-n timpul terorii comuniste din anii ’50, stăteam cu valiza făcută la capul patului, așteptând în orice moment înștiințarea de la Primăria sectorului 3 cum că mi-am pierdut locul de parcare, din cauză că n-am mașina înmatriculată în București, ci într-un județ de munte, deal și câmpie care conține litera Z. Vestea mi-a adus-o cel mai băgăcios poștaș din lume, un bătrân grăsuț, cu ochelari ca fundul de […]

Eram în trecere printr-un mall cînd întîmplarea îmi scoase în cale un bancomat. “E un semn!”, am gîndit eu, ferm convins că nu există coincidențe, ci doar întîmplări bine coordonate de soartă. “Introduceți card… Tastați PIN… Alegeți suma… Vreți chitanță sau vreți să salvați pădurea?” Vreau chitanță. Nu că aș urî neapărat pădurea, ci pentru că băncile îmi inspiră încredere în aceeași măsură în care inspiră pietrele dioxid de carbon. Apropo, nu vi se pare de-a dreptul josnică abordarea asta […]

Un cunoscut din provincie a venit la București pentru câteva zile. Se întâmpla prin septembrie. Venise inițial pentru concertul lui Rod Stewart, dar până la urmă a stat mai mult decât se aștepta, înnoptând pe la rude îndepărtate și într-un cămin studențesc, după ce a mituit paznicul cu o sticlă de vin. Omul, de profesie, e combinagiu. A vrut să stea câteva zile pe aici ca să vadă din ce se fac banii și l-au impresionat posibilitățile. Mi-a povestit la […]