Articole din categoria: Minireportaj

Circula o glumă pe Net că vara nu începe cu adevărat pînă nu vezi primul cocalar cu maieul ridicat peste burtoi, care se scaldă în șlapi într-un pîrîu, în timp ce sparge semințe și dă din fund pe o manea, ca balerinele de la Balșoi. Ei bine, prieteni, puteți să stați liniștiți, vara a început pentru că l-am văzut pe vestitorul ei, executîndu-și micul dans ritualic de alungare a virușilor în apele scăzute ale Doftanei. E drept, l-am văzut doar […]

Pe lîngă dramele obișnuite care se întîmplă peste tot în jurul nostru, există și un soi de drame mai profunde, care trec absolut neobservate în avalanșa de informații care ne lovește capul în fiecare secundă. De exemplu, pe unul dintre grupurile de Facebook pe care procrastinez, o doamnă cu o problemă foarte sensibilă a făcut greșeala să ceară ajutor comunității, întrebînd în ce recipient poate să facă varză murată, avînd în vedere că în Statele Unite al Americii, unde urmează […]

Bill Gates se dădu jos din Mercedes-ul lui S-Klasse, cu plăcuțe de înmatriculare 666 Microsoft, în fața Kaufland-ului din Orăștie, așa cum o făcea deja de cîteva luni încoace. Se duse apoi cu pași mărunți, de tocilar satanist, spre paznicul de la intrare, domnul Nelu, care fuma molcom, sprijinit de ușa de la intrare, și îl întrebă direct: „Cum stăm?”. Surprins de vizita neașteptată a multimiliardarului ocult, Nelu se înecă cu fum, dar apoi își reveni flegmînd peste mască. „Nu […]

Ziua eliberării îl prinse pe Adrian nepregătit. Se obișnuise deja cu lucrul în pijama. Cu gaura din arcurile de pe canapea, unde din cînd în cînd dormea cu pisica în brațe în timpul unei ședințe plictisitoare. Se obișnuise să se culce la trei noaptea și să se trezească la două la prînz. Se obișnuise să nu trebuiască să dea ochii cu nimeni în afară de livratorii de mîncare. Sigur, era oribil să stai închis în casă și să verifici în […]

Nu știu dacă pandemia ne-a agravat comorbiditățile, dar cu siguranță ne-a făcut mai morbizi ca oameni, în condițiile în care cu greu ni se putea spune oameni și înainte. Mii de oameni se trezesc în fiecare dimineață cu grația unui peștișor auriu prins într-un bol de sticlă și verifică cifrele care îi interesează. „Cîți au mai murit? Hai, bagă raportul. 300? Bun. În Italia cum stau? 1.000? Ce să le fac, dacă le place să se pupe? Englejii? Așa merită, […]

Să zic că pandemia mi-a schimbat complet modul de viață sedentar de dinainte ar însemna să mănînc rahat. Și rahatul e o chestie foarte rară zilele astea, ca drojdia, făina sau empatia. Mă uit la fel de mult în ecrane ca și înainte. Totuși, unele lucruri într-adevăr s-au schimbat. De exemplu, reclamele care apar pe ecranele alea. Bunăoară, de cîteva săptămîni încoace Facebook, în nemărginita lui înțelepciune și capacitate de a fura date personale, îmi recomandă clești de castrat și […]

După o perioadă incertă petrecută în izolare, m-am înfășurat septic juma’ de oră, am ieșit din casă și m-am dus să vînez mîncare la supermarket. Cum nu mai văzusem oameni vii de la ultima zăpadă, m-am bucurat să găsesc în parcare doi muncitori fără măști sau echipamente de protecție care își lingeau tacticos degetele, mîncînd direct de pe capota mașinii. Li s-a alăturat un nene venit pe bicicletă care i-a întrebat dacă n-au o țigară. Aveau, așa că i-am lăsat […]

În plină epocă de aur a videochat-ului, în care toată lumea a ajuns să vorbească cu toată lumea pe video, mai mult sau mai puțin îmbrăcat, am primit pe Facebook o reclamă de la un dealer auto care mă anunța că de săptămîna asta, dacă vrei să cumperi o mașină, poți să-i apelezi și pe video. Sînt foarte curios cum funcționează chestia asta. Adică am cumpărat multe chestii online și n-am nici o problemă cu asta, dar tot n-aș cumpăra […]

Prin a treia zi de autoizolare mi-am înnegrit o unghie cu ciocanul în timp ce încercam să agăț pe perete un tablou care zăcea de cinci ani. Două zile mai tîrziu am alunecat pe gresie în baie și mi-am julit un genunchi. Nițel mai încolo m-am ridicat brusc într-un termopan deschis, m-am ars în timp ce scoteam o tavă din cuptor, am dat cu piciorul în colțul de la noptieră și e posibil să-mi fi dislocat o vertebră dormind strîmb […]

O să se schimbe multe cu noi după coronavirus. Și nu mă gîndesc doar la chestiile evidente, gen doi ani de-acum înainte o să avem o dietă bazată exclusiv pe spirt, lămîi și făină, ci și la interacțiunile dintre oameni. Vorbeam zilele trecute cu un amic la telefon și la un moment dat a strănutat cineva pe fundal. Ne-am oprit amîndoi tensionați: „A fost de la tine sau de la mine?”. „Nu știu, a fost de la tine sau de […]

M-am întîlnit la coadă la sfîrșitul lumii cu un prieten pe care nu-l mai văzusem de mult. Eu aveam în coș o sticlă de prosecco și două pungi de popcorn cu cașcaval, el avea niște icre și o brînză Brie. În jurul nostru, oamenii dărîmau munți de făină și mălai și se băteau la propriu pe ultima pungă de lămîi. Ne-am uitat fiecare în coșul celuilalt, am rîs de situație și de faptul că o să murim de foame, ne-am […]

Am văzut într-o stație de autobuz o reclamă la o îndrăgită băutură carbogazoasă, care pe vremuri se făcea cu cocaină, care certa trecătorii că sînt proști și, deși scrie pe toate gardurile că există o variantă și fără zahăr, ei tot nu cred că n-are zahăr. Ca reclamă, ea funcționează. Mi-a atras atenția suficient de mult timp cît să o țin minte și să scriu despre asta. Pe de altă parte, m-a enervat suficient de mult ca să mă gîndesc […]

La metrou la Unirii e un moșulică cu căciulă rusească pe cap, care schingiuiește o vioară. E genul de artist al străzii benign și de încredere căruia mai că i-ai da bani, chit că știi foarte bine c-o să-i bea. „Ia, bre, de-aici, măcar ai un număr OK, valoare de producție bună, oferi ceva la schimb societății. Bravo, ai stil!” De două ori am fost foarte-foarte aproape să mă scotocesc după mărunțiș să-i dau ceva și de fiecare dată a […]

Am mai vorbit despre asta, dar cred că-i timpul să vorbim din nou. Adevăratul pericol care ne paște pe termen scurt nu e coronavirusul, nici încălzirea globală, e moda imbecilă de a băga boxe și beculețe în orice, inclusiv în lucrurile care nu au nevoie de boxe și beculețe. OK, poate că-i normal să avem pionieri ai muzicii electronice pe trotinetă, care merg cu 30 la oră pe Calea Victoriei ca sălbaticii din Mad Max. Poate nu-i ieșit din comun […]

Habar n-am dacă o să supraviețuim epidemiei ăsteia de coronavirus. Dacă îl întrebi pe șoferul de taxi cu mască cu care am mers săptămîna trecută, n-avem nici o șansă și sîntem deja cu un picior în groapă pentru că a văzut el pe Facebook că virusul a scăpat din laboratorul lui George Soros și se știe că Soros are boală pe noi, românii. “De ce are boală pe noi?” “Că e ungur, bineînțeles.” “Credeam că-i american.” “E și american, dar […]

M-am intersectat pe o stradă întunecoasă cu doi băieți neînțeleși de societate. Genul de băieți care se duc la barbershop și își fac fulgere cu mașina de tuns pe tîmple. Genul de băieți cu sprîncenele pensate, gleznele goale și pantaloni cu buzunar pentru caca. Ne-am privit un pic de la distanță, fiecare surprins în felul său că ne-am întîlnit, tocmai pe străduța asta, tocmai acum. Apoi am început să ne apropiem, pînă cînd la mijlocul străduței a trebuit să trecem […]

Am citit de curînd un titlu de tabloid care zicea că “Kobe Bryant s-a prăbușit cu elicopterul la doar opt kilometri de vila Monicăi Gabor din Malibu”. Dincolo de emoțiile sincere care m-au încercat atunci cînd am aflat că Monica a trecut atît de aproape de o catastrofă și de momentul în care m-am scărpinat în cap, gîndindu-mă că o exprimare mult mai corectă ar fi fost “vila în care locuiește și Monica Gabor”, mi-am dat seama că de-asta nu-mi […]

Range Rover-ul negru se strecură lin în coloană cu grația unui bombardier B2 care intră înapoi în formație. La volanul lui, un domn distins, probabil un James Bond de Corbeanca, își strînse mîinile pe volanul de piele, făcînd mănușile de vițel să scîrțîie ușor de plăcere. Pe banda din dreapta lui, doi muncitori într-un Citroën salvat de Aliați în momentul recuceririi Parisului, oftară la unison în timp ce inspectau jantele cromate de 20 de inci. “Și ce dacă are ditamai […]

În tunelul infinit dintre stațiile de metrou Unirii 1 și Unirii 2 oamenii se scurg în tăcere, într-un șarpe fără cap și fără coadă. Gecile cenușii le foșnesc la fiecare pas, ochii le strălucesc în telefoane. O singură pată încearcă să-și facă loc: o fată cu geacă roșie care trage de lesă un maidanez flocos cu urechi zbanghii și coadă grasă. Potaia se uită amuzată, cu limba pe-afară, la roboții din jurul ei, în timp ce fata o strunește ca […]

Bărbatul tînăr trecu cu atenție pragul garsonierei din Militari, cu mare grijă să nu dea cu capul de pragul de sus. Apoi se opri lîngă agentul imobiliar scund și gușat care admira resemnat interiorul întunecos și umed, la fel ca sufletul lui. “Io vă zic de la început, nu-i un palat. Aveți o chiuvetă care curge, cine-a montat geamurile le-a pus greșit și, dacă vă întrebați ce-i pata aia, a murit acolo un pensionar de 86 de ani.” “Nu contează! […]