Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Nu-mi place să cumpăr mâncare din timp și să fac provizii pe mai multe zile, așa că mereu când se-ntâmplă să fie orașul mort și toate magazinele închise din cauza unei sărbători mi se pare că trebuie să trec ca de un mic haos postapocaliptic, o scurtă secetă ca aia din ’46, de după război. Brusc, îmi cobor foarte mult standardele cu privire la mâncare. O pâine expirată de două zile e încă bună, iar pastele uitate prin dulap de vreo […]

Eram zilele trecute în metrou. Mi se mai întâmplă. Obosit, în aglomerația moderată, stăteam jos, pe scaun, și citeam presa pe telefon. Prin fața mea alerga și chicotea un copil de șase ani cu ADHD, care nu uita să sară și să bată din picioare la intervale haotice. Din când în când, se mai așeza lângă maică-sa, care-i dădea să muște dintr-o ciocolată, după care-l trimitea iar la joacă, să alerge prin fața oamenilor obosiți pe care zarva lui îi […]

Într-o noapte, pe la vreo zece, țîîîîîîîr-țîîîîîîîr telefonul. Număr necunoscut. Să fie o urgență? Să fie greșeală? Să fie nesimțire? Plutea misterul în aer. Răspund și, brusc, mă lovește uraganul sonor. – Firmadesecuritate, pentruactivareammsmmmghsm!” – Poftim? Bre, repetă, că nu pricep. Femeia, îndatoritoare, repetă. – Firmadesecuritate, pentruactivammemmmrrrrrrng! Poate a fost și un nihaha la final, nu știu sigur. În orice caz, ghiceam mai mult decît auzeam. Molfăia gagica sunetele de parcă erau covrigi. În final, pe la a cincea încercare, […]

Eram într-un anticariat din centrul Bucureștiului și răsfoiam plictisit un ghid turistic. Prea puțin contează care, eram doar intrigat că-n epoca Internetului încă se mai vând. La doi pași de mine, doi dintre angajații locului băgau niște titluri pe calculator. Amândoi bărboși, cu voce stinsă, genul de studenți la Teologie care își doresc în secret să declanșeze un război mondial. Unul dintre ei, mai vechi la locul de muncă, îl întreabă pe celălalt: – Știi să înoți? – Știam, dar […]

Mă întâlnesc recent cu un prieten, care-mi spune că viața i s-a dat recent peste cap. M-am gândit că a rămas fără job sau că l-a lăsat prietena cu care e de opt ani, dar a ținut să mă asigure că nu e nimic din toate astea. – Atunci? îl întreb. – E vorba de cântarul meu de baie. – Aoleu! L-ai stricat? – Mai rău. L-am reparat. A arătat greșit în ultimii ani, iar partea proastă e că nu […]

Luni seară, proaspăt frînt de muncă, am somat aplicația să-mi găsească un tramvai particular înspre casă. Nu, nu Taxify. Încercasem și Taxify, dar tariful era atît de dinamic atunci încît un drum pînă în Militari făcea estimativ cam cît ar fi făcut drumul către vila lui Iordache, asta dacă fiecare hîrtiuță cu multe urări de iubire eternă ar fi luat mașina. Aplicația susură prietenos. A căutat, a ademenit, a găsit. Vine Salvadore. Mă uit mai atent. Ia te uită, șirul […]

Trebuie să recunosc,mai ascult uneori în mașină Realitatea FM, care retransmite la radio exact chestiile care se dau la Realitatea TV. Îmi place cumva, pentru că e singurul post de radio care difuzează, în loc de muzică, reclame interminabile pentru medicamente de reumatism, iar vocea lui Florin Condurățeanu e cumva reconfortantă. În lumea asta plină de crize și neprevăzut, există un om pentru care universul cunoscut se reduce la un ierbar de plante medicinale și la înțelepciunea populară a unei […]

Nu știu pe unde e plasată poarta Iadului în orașele voastre, dar, în București, ea e undeva în Militari, ascunsă după blocuri în vecinătatea bulevardului Iuliu Maniu. Ani de zile, de cînd o știu, aburi groși și-au făcut loc spre lume. E drept, în anii ăștia n-am văzut nici măcar o codiță de drac. Dar nici coadă de muncitor RADET venit să repare n-am văzut. Uneori, devine de bun-simț să te întrebi dacă Infernul este la fel de ireal ca […]

În sfârșit, s-a întâmplat. Mă așteptam la asta de ceva timp. Eram ca-n timpul terorii comuniste din anii ’50, stăteam cu valiza făcută la capul patului, așteptând în orice moment înștiințarea de la Primăria sectorului 3 cum că mi-am pierdut locul de parcare, din cauză că n-am mașina înmatriculată în București, ci într-un județ de munte, deal și câmpie care conține litera Z. Vestea mi-a adus-o cel mai băgăcios poștaș din lume, un bătrân grăsuț, cu ochelari ca fundul de […]

Eram în trecere printr-un mall cînd întîmplarea îmi scoase în cale un bancomat. “E un semn!”, am gîndit eu, ferm convins că nu există coincidențe, ci doar întîmplări bine coordonate de soartă. “Introduceți card… Tastați PIN… Alegeți suma… Vreți chitanță sau vreți să salvați pădurea?” Vreau chitanță. Nu că aș urî neapărat pădurea, ci pentru că băncile îmi inspiră încredere în aceeași măsură în care inspiră pietrele dioxid de carbon. Apropo, nu vi se pare de-a dreptul josnică abordarea asta […]

Un cunoscut din provincie a venit la București pentru câteva zile. Se întâmpla prin septembrie. Venise inițial pentru concertul lui Rod Stewart, dar până la urmă a stat mai mult decât se aștepta, înnoptând pe la rude îndepărtate și într-un cămin studențesc, după ce a mituit paznicul cu o sticlă de vin. Omul, de profesie, e combinagiu. A vrut să stea câteva zile pe aici ca să vadă din ce se fac banii și l-au impresionat posibilitățile. Mi-a povestit la […]

Îmi povestește un amic: “Ieșisem sîmbătă, cam cînd se îngîna ziua cu noaptea, să plimbăm piticul în parc la Izvor. Prin urmare, nu l-am mai plimbat pe-acolo. Poate are legătură cu mitocanul care umbla cu dulăul liber, fără lesă, fără botniță. Poate are legătură cu teama mea de-a lăsa un pitic liber pe lîngă asemenea dihanie. În orice caz, fii-miu s-a orientat, că de aia are doi ani și ceva. Avem scări rulante? Avem lift? Să facem tureeeeeeeeee! Acum, dacă […]

Într-un Mega Image din Titan l-am întâlnit pe cel mai lent om din lume. Părea bătrân de foarte multă vreme, era extrem de slab și purta ochelari. Când l-am văzut, întindea mâna după niște caserole cu mâncare de pe raft. Le lua pe rând, se uita la ele și le punea la loc. După ce a terminat cu caserolele, a trecut la iaurturi. Cu mișcări lente, a cântărit în mână fiecare cutie, ca și cum greutatea produsului i-ar fi indicat […]

Pun pariu că școala lîngă care stau e populată exclusiv cu niște kinderi care au cei mai protectori părinți din lume. Veriga lipsă dintre cloșcă și prezervativ. Genul de oameni care se tem, de fapt nu se tem, sînt îngroziți peste limitele rațiunii de idei subversive precum “Lasă-i să se descurce singuri, că sînt mici, nu idioți”. În orice dimineață, strada e plină de mămici și tătici prinși la volan în lupta cu hachițele naturii și mai ales cu lipsa […]

Într-o sâmbătă, pe la prânz, intru într-un anticariat cu cărți în engleză din centrul orașului. Pustiu. Singurul suflet din incintă era vânzătorul, un student plictisit. Se plimba dintr-o parte în alta ca un pușcăriaș care se gândește la evadare, deși e-n pragul nebuniei și sigur n-o să mai scape de acolo niciodată. Mă uitam la cărți încercând să ignor zgomotul agitat al pașilor. După un timp, mai apare un client, un domn de vârstă mijlocie cu ochelari și geacă de […]

Aș vrea să fac un denunț. Vecinul de deasupra trăiește de câteva zile legat cu cătușele de un șifonier imens, pe care-l târăște după el prin casă, inclusiv noaptea, atunci când merge la baie. Nu sunt sută la sută sigur, dar așa se aude. Nimeni n-a mai târât atâta mobilă și mă gândesc că trebuie să fii legat de ea ca să o miști la fiecare pas pe care-l faci. Ar fi putut lejer să facă înconjurul Bucureștiului cu un […]

Se mai întâmplă poate să te-ntrebe cineva cât e ceasul, dar chiar m-am mirat când, într-o dimineață, un om al străzii care împingea pe bulevardul 1 Decembrie un cărucior de cumpărături m-a întrebat dacă e vineri. Măcar dacă întreba în ce an suntem știam că-i un călător în timp, iar căruciorul plin cu cartoane vechi și pungi e, de fapt, o mașină a timpului deghizată. E cumva ciudat că întrebările pe care ți le pune un necunoscut pe stradă sunt […]

Există unele expresii care-s folosite, în continuare, împotriva oricărei logici. Oamenii spun și azi că s-au văzut cu sacii în căruță, deși nu prea mai folosesc nici saci, nici căruțe. De obicei, o vorbă, ca să aibă forță expresivă, trebuie să vină cu termeni dintr-o zonă familiară, cu situații prin care toți am trecut. Unde-i căruța în viața tinerilor urbani de azi care se văd cu sacii în căruță? Probabil că, încet-încet, expresia o să ajungă să-nsemne cu totul altceva. […]

Am văzut că o să apară în curând un film despre Neil Armstrong. Se numește First Man, dar e tradus în română ca Primul om pe Lună, probabil ca să nu creadă oamenii că e un film biografic despre Adam. Și e bine că se evită confuzia. Cine ar vrea să vadă un tip cu coastele scoase, care umblă gol printr-o grădină și e păcălit de soție să mănânce mere, deși n-are voie? E un obicei prost al traducătorilor de […]

Undeva, într-o intersecție aflată la doi pași de gardul unei școli, un băiat și-a parcat mașina pe trecerea de pietoni. Trecere de pietoni flancată grav de două hărăbaie. Se mai întîmplă, nu e nimic grav. Probabil că omul are vreo urgență, trebuie să coboare repede, să rezolve ceva, și apoi garantat pleacă. În mod cert nu e un țăran coclit care stă ca o trîntă parcat pe trecere, cu motorul oprit și jucîndu-se la telefon, nervos că școala nu se […]

Editoriale
  • Piesă neterminată pentru o Europă mecanică

    15 ianuarie 2019

    La Ateneul Român, floarea politichiei bruxeleze s-a ridicat condescendentă la suprafața borșului de tărîțe dîmbovițean intrat oficial în fermentația iluzoriei președinții rotative a UE. În realitate, singurul român care chiar […]

  • Tusk și vocea României

    15 ianuarie 2019

    Discursul lui Donald Tusk de la Ateneu n-a fost doar un episod de marketing personal, ci și o concluzie amară pentru clasa noastră politică, mică de statură, mută și surdă, […]

  • Oastea femeilor pesediste

    15 ianuarie 2019

    Lavinia Șandru n-a stat mult cu limba pe bară. Are de muncă la TVR. Dar acum patru ani de zile, pe-atunci doamna Vâlcov, Lavinia a pus, în ipostaza sa de […]

  • Dragnea ca felul întîi, felul doi și desert

    8 ianuarie 2019

    Necrofagii care au devenit dependenți de cadavrul politic al lui Liviu Dragnea au nevoie urgentă de nutriționiști care să le diversifice meniul, cu atît mai mult cu cît, anunțîndu-și cadidatura […]

  • Anul violenței

    8 ianuarie 2019

    La fiecare pas pe care-l face, Klaus Iohannis pare să întindă sfoara nebuniei. Amînă, respinge, refuză. Două ministere n-au miniștri, opt ambasade n-au ambasadori, zeci de procurori stau pe bară […]

romania100