Articole din categoria: Minireportaj

Există unele expresii care-s folosite, în continuare, împotriva oricărei logici. Oamenii spun și azi că s-au văzut cu sacii în căruță, deși nu prea mai folosesc nici saci, nici căruțe. De obicei, o vorbă, ca să aibă forță expresivă, trebuie să vină cu termeni dintr-o zonă familiară, cu situații prin care toți am trecut. Unde-i căruța în viața tinerilor urbani de azi care se văd cu sacii în căruță? Probabil că, încet-încet, expresia o să ajungă să-nsemne cu totul altceva. […]

Am văzut că o să apară în curând un film despre Neil Armstrong. Se numește First Man, dar e tradus în română ca Primul om pe Lună, probabil ca să nu creadă oamenii că e un film biografic despre Adam. Și e bine că se evită confuzia. Cine ar vrea să vadă un tip cu coastele scoase, care umblă gol printr-o grădină și e păcălit de soție să mănânce mere, deși n-are voie? E un obicei prost al traducătorilor de […]

Undeva, într-o intersecție aflată la doi pași de gardul unei școli, un băiat și-a parcat mașina pe trecerea de pietoni. Trecere de pietoni flancată grav de două hărăbaie. Se mai întîmplă, nu e nimic grav. Probabil că omul are vreo urgență, trebuie să coboare repede, să rezolve ceva, și apoi garantat pleacă. În mod cert nu e un țăran coclit care stă ca o trîntă parcat pe trecere, cu motorul oprit și jucîndu-se la telefon, nervos că școala nu se […]

În jurul nostru sunt tot mai mulți bodyguarzi. Pare că universul lor se extinde până când o să coincidă cu universul mare, iar atunci toți o să fim bodyguarzi. Nu știu dacă există o amenințare permanentă care-i face necesari. Habar n-am dacă suntem mai în siguranță datorită lor, dar cert e că trăim într-un stat al bodyguarzilor, care ar putea să preia puterea dacă și-ar pune mintea cu sistemul politic. Prin hypermarket-ul de lângă mine, bodyguarzii umblă dintr-un loc în […]

A început reabilitarea termică a blocului. De atunci, trăiesc într-un alt univers sonor, în care zilnic aud 10-15 tipuri de zgomote puternice diferite, fiecare enervant în felul lui. E, de exemplu, zgomotul de bormașină, care n-are nimic în comun cu bufnitura de baros cu care-s culcate la pământ pervazele prea largi sau cu clinchetul metalic al schelelor aruncate peste gard, din camion, în grădina din spatele blocului. Nici unul dintre zgomote nu e constant, nici unul nu are o regularitate […]

Am avut cea mai neverosimilă programare la denstist: sâmbătă seară, la 8. Dacă i-aș fi explicat cuiva de ce nu pot să ies în oraș, ar fi crezut că vin cu cea mai jalnică scuză posibilă. La zece minute de mine e un cabinet cu program non-stop și mai merg acolo când apare câte o urgență. S-a întâmplat și de data asta, când m-am lovit de-o durere pe care nimeni nu putea s-o explice. Am făcut toate radiografiile posibile, dar […]

A început reabilitarea termică a blocului în care stau. În timp ce mă uitam cum schelele urcă până la etajul opt, ca niște mașinării medivale pentru asedii, așteptam să apară de pe bloc apărătorii cetății, care să toarne smoală și apă clocotită peste muncitori. E uimitor de simplu să căptușești un bloc cu schele. Mă mai trezesc uneori că mă uit pe fereastră și mi se pare că sunt în avion și văd un clovn care se plimbă pe aripă. […]

Se întâmpla în preistoria protestelor de la noi, spre finalul anului 2011, pe când românii nu aveau, ca acum, reflexul democratic al scandărilor din stradă. Tot ce exista în materie de proteste venea de departe, ca zvon neverosimil. În America apăruse mișcarea Occupy Wall Street, iar aceasta făcuse și la noi un mic pui ideologic. Un băiat ieșise la Universitate pe 5 noiembrie, de Guy Fawkes Day, să țină o lungă și înflăcărată cuvântare antisistem. Logic, l-au amendat jandarmii. Nu […]

De ani de zile, în spatele blocului în care stau, un bătrân strigă la beție lozinci politice. Adevărul e că parcarea aia dintre blocuri e tribuna ideală. Datorită acusticii speciale a locului, pare că vorbești de pe o scenă, la microfon, în fața unui stadion plin. Ar trebui ca trupele străine care mai vin prin România să concerteze chiar acolo, în Titan, între acele rânduri înalte de blocuri, pe unde trece dimineața mașina de gunoi și zgomotul motorului pare că […]

Vineri seară, la protestul diasporei, un polițist se postase în dreptul unei ieșiri din stația de metrou Piața Victoriei și dirija oamenii spre cealaltă ieșire. ”Vă rog să mergeți pe acolo. Aici e deja plin”, spunea el mașinal, în timp ce ținea la ureche un telefon. ”Pe-acolo, pe-acolo, aici e deja plin. Pe-acolo, vă rog.” Oamenii îl ascultau și mai tot șuvoiul care urcase de pe peron se îndrepta în direcția indicată. ”Nu pot să ies pe aici dacă vreau?”, […]

Acum vreun an și ceva, cam în perioada protestelor împotriva OUG 13, l-am văzut pe Șerban Nicolae într-un Mega Image din Aviației cumpărând lapte. Nimic mai banal, s-ar putea crede. Toată lumea cumpără lapte pentru că laptele e un aliment de bază, care se regăsește în dieta tuturor. Numai că Șerban Nicolae nu pusese pe bandă o cutie sau, hai, maximum două, cât să mănânce câteva zile de-atunci încolo cu cereale la micul dejun. Erau litri peste litri de lapte […]

Dat fiind că aparatul de aer condiționat începea să fluiere, să șuiere, să dea ochii peste cap și, în general, să vorbească în germană, deși era asiatic, am decis să comand unul nou. Simplu: Internet, căutat, găsit, vorbit la telefon. Se poate. Dar se poate să vină acum cetățenii să-l scoată pe cel vechi și să facă ce-or ști cu el? Se poate și asta. 100 de lei. Bine, atunci să vină cetățenii să-l scoată și, după ce termin renovările […]

Pe plaja din Vama Veche, o femeie trăgea în lesă doi câini, un labrador și-n fel de schnauzer pitic. Pe drum, labradorul femeii a văzut un alt labrador, care atârna pe lângă niște șezlonguri, și a început să-l adulmece. A urmat un fel de dans al împerecherii, în care  labradorii se miroseau în fund unul pe celălalt ca într-un tango surd al feromonilor. Femeia s-a oprit îngăduitoare, în timp ce schnauzerul pitic se agita și trăgea de lesă ca și […]

Era o zi ploioasă într-un cartier de la marginea Bucureștiului. La ieșirea din Auchan, două florărese se uitau prin geamul ușii rotative la ploaia torențială de afară. Își luaseră o pauză de fumat, dar nu puteau să iasă. O altă vânzătoare din magazin se apropia de ele cu țigara pregătită. – Hai să mai stăm puțin, că iar a-nceput pușcăria, i-a spus una dintre florărese. Pușcăria era, evident, ploaia torențială de afară, pentru că-n imaginarul poporului român nimic nu transmite […]

Eram la librăria Humanitas din Auchan, mă uitam la niște cărți apărute recent. Un bărbat de vârstă mijlocie, genul de gospodar care-ți ține toate actele într-o mică borsetă din piele, intră în librărie și se duce țintă la casier. – Aveți noul Cod Civil? Casierul răspunde plictisit și-i arată niște rafturi într-un colț. – Mda, ar trebui să fie la cărți juridice, acolo. – Excelent, excelent! aproape că strigă clientul, cu acel entuziasm al psihopatului care tocmai și-a mai încolțit […]

Toată stațiunea Neptun e un fel de parc tematic în care oamenii din zilele noastre pot să vadă cum se trăia în 1994. În timp ce mâncam la terasa unei autoserviri ascultând Modern Talking, mi-am dat seama că nici n-are rost să renovezi hotelurile, să repari străzile și să redai circuitului clădirea semipărăsită de pe strada principală, unde acum funcționează o popicărie-fantomă. Oamenii care vin la Neptun vin, de fapt, să vadă cum arăta România în ruine, la câțiva ani […]

În Piața Victoriei era plin de lume atunci când, la doi pași, în parcul Kiseleff, doi jandarmi călare stăteau pitiți printre copaci ca niște răzeși de-ai lui Ștefan cel Mare înainte de bătălia de la Vaslui. Ce putea să se-ntâmple la protest ca să fie nevoie de intervenția lor? Oare are Jandarmeria, printre tactici, și șarja de cavalerie, necesară în cazurile în care pedestrașii au fost respinși de manifestanți? Un lider cu viziune al Jandarmeriei nu s-ar opri la cai. […]

Puțină lume vede și dezvantajele drumurilor bune. De exemplu, dacă ești câine, e foarte nasol ca mașinile să circule cu viteză mare, pentru că te iau ușor prin surprindere atunci când traversezi. Zilele trecute, mergeam pe DN 2 și drumul părea scena unei bătălii pe care câinii au purtat-o pentru suprafața carosabilă. Cadavrele erau înșirate pe jos ca după bătălia de la Călugăreni. Te și gândești: oare ce-au văzut câinii pe partea cealaltă a drumului de și-au pus viața în […]

Ultima oară când auzisem de guma Turbo, am ajuns să mestec niște pietricele albe ambalate în hârtie lucioasă. Era un reviriment al brand-ului care a ținut foarte puțin. Se întâmpla acum câțiva ani și poți să-l plasezi în timp cu exactitate dacă te uiți după acea scurtă perioadă în care dentiștii au avut de lucru mai mult ca de obicei. Dacă asta era calitatea gumei de mestecat și la-nceputul anilor ’90, începi să reconsideri cu totul fiziologia umană. Poate că […]

Un prieten al unui prieten e șofer Uber. N-o face bani și nici n-aș putea să spun care e motivul exact, pentru că și mie mi-e neclar. Ar putea fi plictiseala sau o insomnie rebelă, dar nici nu contează prea mult. Important e că iese cu mașina pe traseu și nu-l deranjează dacă se abate de la drum pentru niște experiențe noi. O întâmplare recentă pe care a trăit-o m-a făcut să-mi dau seama că, în ciuda interdicției de a […]