Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

– Nu vrei să parchezi aici! Omul era calm, poate chiar prea calm pentru verva automobilistică a mîndrei care se încăpățîna să-și urce gipanul de neam prost pe trotuar. Nu prea mult, dar destul cît să blocheze complet accesul sărakilor osîndiți de soartă să meargă pe jos. În definitiv, nu era vina ei. Să renunțe și plebeii ăia să fie săraki și toate se vor rezolva de la sine. Exagerez, desigur. Veriga lipsă dintre cetățean și mahalagioaică nu părea genul […]

Juan Miranda Giorgio Armani, șeful cartelului columbian Popayan, păși hotărît în hala închiriată din Ciorogîrla, cu lanțul de aur greu bălăngănindu-i-se la gît și două gărzi de corp bălăngănindu-se în urma lui. Înăuntru, la o masă scundă, îl așteptau deja Enzo Francesco Stracciatella, directorul regional pe România al mafiei italiene, și Romică Eduard Balaur, liderul temutului clan al Nesportivilor. Cei trei bărbați se salutară din priviri sub lumina pîlpîitoare a becului de deasupra, fiecare conștient de greutatea întîlnirii, un sfat […]

Inspectorul de la Primărie bătu la ușa groasă metalică pentru a treia oară. Nu era ceva neobișnuit ca oamenii să nu-i răspundă. De cînd începuse recensămîntul general al animalelor mici și mijlocii de casă, le văzuse pe toate: pensionari care încercau să-și ascunda pechinezii agățîndu-i de lustră, doamne respectabile care negau că au 49 de pisici în casă – așa miaună ele de foame – și, nu în ultimul rînd, infractori de drept comun care declarau că pisicile lor sînt […]

În încăpere era cald. Atît de cald încît încălțările începuseră se lipească de podea ca niște melci băloși uriași. Bărbatul chel, cu cămașă cadrilată de molton, plecă din dreptul ferestrei și Lavinia înaintă încă un pas spre ghișeu. Era al 664-lea de cînd se așezase la coadă și probabil n-avea să fie ultimul.  Deși simțea că se sufocă, Lavinia mai verifică încă o dată febril dacă are tot ce-i trebuie: dosarul cu șină, verificat, două copii xerox, verificat, timbru de […]

Stăteam pe o bancă în Cișmigiu, cu un porumbel mort la picioare și doi bătrîni îmbrîncindu-se pentru o femeie în fața mea. Da, viața e fragilă la orice vîrstă. Deodată din tufișul din spate au început să iasă chicoteli înfundate și vocile în schimbare ale unor adolescenți rebeli. Unul părea cu bască. “Coaie, a fost blanao, hai să ne mai dăm o dată.” “Men, m-a luat de cap ultimul ride, nu mai vreau.” “Coaie, nu fi trap, men! Hai să […]

Pelerinului curajos care a avut ocazia să viziteze Gara de Nord și împrejurimile în ultima vreme i-a răsărit în cale o oportunitate nouă și irezistibilă: aceea de a intra într-unul din nenumăratele sex-shop-uri din zonă. Da, e adevărat, pe lîngă sutele de farmacii, cazinouri și covrigării, au răsărit și cîteva magazinuțe cochete cu cătușe, chiloți comestibili și falusuri de cauciuc. Și cine nu e interesat? Să zicem că te așteaptă un drum de 25 de ore pînă la Satu Mare […]

Am fost săptămîna trecută la un restaurant libanez care se laudă cu cele mai libaneze mîncăruri libaneze, gătite vreodată la nord de Liban. În meniu, printre multele lucruri evident libaneze, mi-au sărit în ochi și următoarele delicatese orientale: mămăliguță cu brînză și smîntînă, pui Shanghai și pizza mexicană. Ca să nu fac vreo confuzie și să-mi bat joc de bucătăria libaneză, am cutezat să-l abordez pe chelner. “Știți, noi înainte să fim libanez am fost tradițional românesc”, mi-a spus. “Bun, […]

Un elicopter lumină cerul întunecat chiar deasupra capului celor doi bărbați îmbrăcați în haine de camuflaj care se trîntiră în același timp pe burtă, ținîndu-și respirația. Elicopterul trecu și în curînd se așternu din nou liniștea. Doar un coiot se mai putea auzi urllînd în depărtare. Cei doi bărbați își făcură curaj unul altuia din priviri să continue. Ajunseseră prea departe ca să se oprească aici. Unul dintre ei scoase o foarfecă de sîrmă din ghiozdanul celuilalt și tăie gardul […]

Puțin deasupra mării, săpată adînc în malul calcaros al Coastei de Azur, la jumătatea distanței dintre Monaco și Nisa, urcă încet poteca lui Nietzsche, un drum de 2,5 kilometri care pornește din curtea vilei unui domn cu Hummer H2 și se oprește în micuțul sătuc medieval Eze, la porțile restaurantului cu două stele Michelin “Capra de Aur”, care servește iepure la 93 de euro și porumbel la 98 de euro. Se spune că drumul pe poteca asta l-a inspirat pe […]

Mașina trase pe dreapta în stația de autobuz și tînăra femeie deschise ușa din spate ca să coboare. După primul pas țîșni însă înapoi cu viteza unui corporatist care pleacă acasă, trîntind portiera gri și blocînd-o pe dinăuntru. “E un șobolan afară”, chițăi înspăimîntată femeia, în timp ce șoferul de Uber, domnul Bebe, tocmai se întorcea spre ea curios. “Păi, și io ce să vă fac, domnișoară?” “Nu știu, dar io nu ies afară.” “Dar am ajuns la destinație, trebuie […]

Alexandra intră în raionul cu fructe din Kaufland cu grația și eleganța unei antilope care voia să-și cumpere țigări dar și-a adus aminte că vrea și fructe. Simpla prezență printre lăzile cu poame de tot felul o făceau pe Alexandra să se simtă mai sănătoasă și mai plină de vitamine. Poate nici măcar n-avea nevoie de fructe, poate pur și simplu avea nevoie să se tăvălească pe o grămadă de banane și portocale. Chiar atunci însă o rază de soare […]

Viorel bătu pepenele cu degete de expert, ca un spărgător de seifuri care caută punctul nevralgic al broaștei ca să dea lovitura de grație. Marilena, nevastă-sa, își dădu ochii peste cap jucîndu-se cu sandala în praful de pe marginea drumului. Odată pornit în misiunea lui de a găsi pepenele perfect, Viorel era neobosit, obișnuia să hărțuiască trei sau patru vînzători într-o singură zi, cîntărea, mirosea, lingea și ciocănea pînă la 30-40 de bucăți. Prin comparație, în douăzeci de ani de […]

Cei doi corporatiști români se uitară cu jind peste marginea stîncii la marea azurie, traseră cu urechea la ce vorbeau cei șase-șapte turiști, se convinseră că sînt italieni și ruși, apoi își zîmbiră unul altuia și începură să coboare panta domoală spre plajă. După 5.500 de kilometri de căutări, în sfîrșit îl găsiseră: golful perfect în care să-și întindă prosoapele identice de la Decathlon fără să audă boabă de română. Fără nășici care joacă table cu finuții. Fără familii din […]

Hoțul se strecură tiptil în spatele femeii, ca un junghi intercostal provocat de curentul din troleibuz sau de sentimentul de singurătate la mall. Întinse mîna spre geantă ușor și degetele se strecurară în golul lăsat de fermoar, ca brațele unei caracatițe pitice. Cu ultimii microni de unghie reuși să apuce portofelul de un colț, dar chiar atunci lovi sfîrșitul. Două mașini de Poliție cu girofarul pornit frînară simultan, stîrnind o furtună de praf. În aerul înecăcios de vară tîrzie, șase […]

Cerșetorul își manevră cu precizie scaunul cu rotile printre rafturile înguste de la Mega, apoi îi trînti doamnei Cornelia butoiașul de bere pe tejghea. Doamna Cornelia își arcui pentru o clipă cele trei gușe, își lăsă capul cît o baniță într-o parte, lăsînd cerceii rotunzi de aur, cît un leagăn de copil, să se bălăngăne, și scană berea. “’Te dracu’, Aurele. Nu te-ai săturat de poșirca asta în stomac?” Aurel zîmbi sexy cu toți cei patru dinți lipsă din față: […]

Afrodita coborî languroasă treptele de marmură aranjîndu-și formele voluptuoase în costumul de baie Calvin Klein. Glezna îi atinse valurile înspumate și superba vietate tremură toată, cuprinsă de un fior care i-ar fi făcut toate firele de păr de pe corp să se ridice, dacă nu ar fi fost epilate cu sălbăticie. Firava căprioară își continuă scufundarea în albastrul cristalin al apei, tot mai adînc și mai adînc, ascunzînd privirii părți ale corpului pe care Mama Natură trudise din greu să […]

Tînărul misterios făcu un semn scurt din mîini și aerul pocni de la electricitatea care i se scurgea prin vîrful degetelor. Obediente, ușile masive de metal se deschiseră și de data asta cu un pufnit pneumatic sec. Apoi jocul se reluă și porțile se închiseră, controlate de aceeași forța supranaturală care se ascundea în cortexul băiatului și care i se prelingea prin nervi, prin sînge și prin limfă, de fiecare dată cînd își împreuna și își îndepărta brațele în fața […]

Radu mușcă plictisit din tortilla lui cu pui rece și brînză telemea, practic o șaorma tristă pentru grași care vor să se păcălească că mănîncă sănătos, dar o șaorma tristă care costă la fel o șaorma veselă pentru oameni revoltați că au băgat manele la Neversea. În timp ce număra în gînd de cîte ori mai trebuie să mestece ca să uite de foame, Radu fu brusc asurzit de debitul logoreic al doamnei blonde cu rădăcini negre de la masa […]

Radu scană miop rîndurile de mașini parcate aiurea din fața mall-ului. Era fix acel moment al zilei în care și-ar fi dorit privirea super-omenească a lui Superman sau măcar ochelarii de soare GUCCI GUCCI GUCCI ai avocatei lui Mazăre, pentru că soarele îl lovea fix în diblă. Resemnat, băgă într-a-ntîia și se hotărî să mai dea o tură, însă chiar atunci se produse minunea. Un Logan bej țîșni din poziția parcat în poziția poluare. Puțin mai fericit decît un om […]

Radu își continuă nonșalant drumul pe o micuță, dar cochetă trecere de pietoni, amplasată strategic între două trotuare, ca și cum cineva s-ar fi gîndit că ăla e un loc bun prin care pietonii să poată traversa în voie. Ca să-și umple timpul pe durata călătoriei, Radu deschise sticla de apă pe care o avea în mînă și o duse la gură, pentru că citise el undeva că apa e bună și fără apă am muri. Undeva pe la mijlocul […]

Editoriale
  • Recviem pentru mustața lui Dragnea

    19 noiembrie 2019

    Prieten la toartă cu bărbierul austriac al Munților Carpați, Klaus Iohannis a reușit și el performanța de a-i ușui vrabia de sub nări lui Liviu Dragnea, lăsîndu-l orfan de mustață […]

  • Ciuma Roșie biruitoare

    19 noiembrie 2019

    Națiunile se ridică atunci cînd norocul le suflă în pînze. România a prins furtuna norocoasă de acum un secol – cînd, după ce a pierdut un război, și-a dublat teritoriul. […]

  • Fenomenalul domn Cîțu

    19 noiembrie 2019

    Când a încercat, la inițiativa prietenului lui mai inteligent, Lucian Isar, să atace speculativ leul, în 2009, Florin Vasile Cîțu a primit de la Mugur Isărescu un dos de palmă […]

  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

Cele mai citite