Articole din categoria: Minireportaj

Stăteam în mașină, parcat pe o străduță din București, și așteptam pe cineva să iasă dintr-o curte. Deodată prind cu colțul ochiului o mișcare și văd cea mai mare pisică rasa europeană REBU cum se furișează printre mașinile de peste drum, cu ochii geană pe mașina mea. Era Moroșanul pisicilor tomberoneze, era atît de mare că, atunci cînd s-a băgat sub mașină, a dat cu capul de prag și s-a mișcat toată mașina puțin în față. În fine, după vreo […]

Mi s-a reproșat la ultima comandă de măști că am luat măști proaste. „Cum v-ați dat seama că sînt proaste? Ați făcut COVID?“ „Nu, dar nu stau cum trebuie și nici nu arată cum trebuie. Adică am văzut la alții măști mult mai bune.“ „OK, atunci voi găsi cele mai bune măști de pe piață!“, am zis într-un moment regretabil de naivitate. „O să vă mîndriți cu măștile mele și măștile mele o să fie cele mai bune din lume.“ […]

Am niște rude îndepărtate plecate în America. Cine n-are? Au plecat prin anii ’90 să caute visul american și l-au găsit. S-au integrat acolo de minune, undeva în nordul Californiei, într-o comunitate mare de români. Au venit de două-trei ori în vizită în țară, ne-au povestit cum totul e „different“ la ei și cum zic „soda“ la sifon. De la un moment dat n-au mai venit, dar nu se poate spune că am fost dărîmați de despărțire. S-a corespondat politicos. […]

A ajuns la mine, pe căile necunoscute ale Internetului, povestea tristă a unor gospodari care au avut un necaz. Știți genul de poveste: cineva pățește ceva revoltător, cel mai des în relația cu autoritățile, după care ajunge acasă pe Facebook și își varsă tot năduful în speranța că se va întîmpla ceva sau măcar cineva va învăța ceva. Glumesc, nimeni nu învață nimic niciodată. Revenind totuși la povestea tristă, niște oameni povesteau cum au ieșit într-o pădure de lîngă București […]

Cîndva în toamnă, cînd lucrurile erau nasoale, dar nu atît de nasoale, am căutat cea mai izolată cazare de pe Booking, din județul cu cea mai redusă rată de infectare la mia de locuitori. Am găsit o căsuță de sine stătătoare, la granița dintre Gorj și Mehedinți, ne-am tras trei rînduri de măști și am plecat. Paradoxal, pentru ceva atît de izolat a fost o variantă mai mult decît mulțumitoare, cu pisică și gărgărițe incluse în preț, gazdă dezinfectată și […]

Eram, dimineața devreme, pe coclauri. Din față se ridica o ceață groasă ca fumul de deșeuri arse în jurul Bucureștiului. În spate, un huhurez se ducea la culcare după ce trecuse pe la non-stop să-și cumpere șoareci. În rest, beznă și liniște de mormînt. Deodată, pe dealul din față apar două mogîldețe luminoase care încep să se apropie cu viteză. Viteză prea mare ca să fie oameni, dar prea mică să fie mașini. Mărime prea mare ca să fie oameni, […]

Am fost zilele astea la cimitir, doar în vizită, nu pentru rezidență, și am descoperit că activitățile pre-pandemice obișnuite se desfășoară în continuare netulburate. Niște gropari ciocneau niște cutii de bere pe un maldăr de pămînt proaspăt săpat. Un fel de doctor vorbea tare la telefon, să trezească toți morții,că tocmai a mai pierdut șapte bucăți la terapie–cel puțin sper că era doctor și nu fitoterapeut. Niște septuagenari își făceau poze de grup cu telefonul pe un loc de veci […]

Într-o zi cu soare, m-am trezit cu capul mare cît China și mai puțină energie ca un bugetar într-o zi de vineri. Pe măsură ce ziua progresa, capul m-a lăsat, dar starea generală de dor și jale se încăpățîna să reziste. Evident, diagnosticul ipohondru nu putea să fie decît unul singur, am luat COVID-19 de undeva și urma să-l împrăștii la toată familia, oferindu-le cele mai frumoase daruri de sărbători: pierderea mirosului, pneumonie, posibil moarte. Înainte să pregătesc sacii mortuari, […]

Am mers după mult timp cu mașina dimineața și mi-am dat seama cît de mult îmi lipsește rutina zilnică, mai ales aia nasoală. Plecatul cu noaptea în cap, ceața, ambuteiajele, frînele bruște cînd un BMW cu numere de Buzău taie trei benzi. Probabil cel mai mult mi-au lipsit însă, fără să știu, reclamele radio low-cost la suplimente medicale dubioase. Nu mai auzisem de o „silimarină“ cinstită din martie. Ca să nu mai zic de constipația ghidușă a Ancăi, un cîrcel […]

Am găsit un șoarece chițăind în subsol. Nu-i deloc neobișnuit în perioada asta a anului, dar, ce-i drept, de cele mai multe ori ne întîlnim în pod, printre cutii și vechituri, și mai rar în beci, printre damigene și cartofi. Cu toate astea, am analizat situația profesionist și am decis să chemăm un specialist. „Adu motanul.“ „Acum?“ „Da, acum! Cînd?“ „Acum nu se poate.“ „De ce nu se poate?“ „Păi, e ora aia la care tocmai a mîncat și probabil […]

Izolarea îi afectează pe oameni în mod diferit. De exemplu, vecinii mei care stau la casă au arborat un steag cu Dacia. Nu Dacia mașina, Dacia strămoașa noastră a tuturor, mai puțin a celor care au venit din altă parte. Și nu e un steag mic, la modul: „Ia uite ce steguleț mic ne-am luat de la Sarmizegetusa, nu-i drăguț?“. Nu, e ditamai drapelul cu lupoaică cu tot, de se poate înfășura în el toată legiunea a XIII-a Gemina. Asta […]

Domnul Victor e un domn care, abțiguit fiind și călare pe o Mobră, a încercat să traverseze un drum național și s-a trezit ornament de capotă pentru un TIR care venea din sens opus. Lumea care-l cunoștea nu s-a mirat foarte tare la vremea respectivă, adică pe la mijlocul anilor ’90. Mai mult s-a mirat că a durat atît de mult să se întîmple, pentru că domnul Victor era renumit pentru abilitatea dumnealui ieșită din comun de a combina băuturile […]

Tot aud de oameni, mulți dintre ei cunoscuți, care spun că s-au îmbolnăvit de coronavirus, dar nu-și pot explica cum și de unde, pentru că ei au respectat toate regulile, au stat departe de alți oameni și, dincolo de restricțiile imbecile, făcute de dragul de a face ceva, ale Guvernului Orban, au avut grijă ei de ei. Acum haideți să vă povestesc experiența mea de om încă sănătos, dar nu pentru mult timp, cu oamenii care au grijă de ei […]

Ca toți oamenii care stau prea mult acasă, am avut nevoie la un moment dat de opera artistică a unui meșter ca să ne schimbe instalația electrică. După ce am investigat intens piața de meșteri, ne-am oprit asupra unui anumit specialist care ne-a comunicat din start că el de obicei nu prea face lucrări din astea. El a lucrat mult timp în străinătate și s-a întors în România doar pentru că e criză, dar altfel e o chestie remarcabilă că […]

Anul ăsta, România a înregistrat producție record la varză. Super, veți zice, doar că asta nu încălzește pe nimeni cu nimic. Înseamnă doar că foarte multă varză o să se strice degeaba. Ăia care au crescut-o o să fie nemulțumiți, ăia care o vînd o să fie nemulțumiți și, în general, toată lumea o să fie foarte dezamăgită de acest succes îngrozitor care s-a abătut asupra noastră ca un blestem neașteptat. Nici măcar eu nu știam că sîntem atît de […]

Am mers într-o noapte c-un taximetrist cu personalitate multiplă. Dar nu din ăla mișto, cum vezi în filmele americane, care are o personalitate savant de renume mondial, alta e o balerină și alta e un englez care a trăit la mijlocul secolului al XIX-lea. Ăsta era pur și simplu doar foarte confuz în legătură cu tot ce face și tot ce i se întîmplă. Mi-a mărturisit din prima că el face și taximetrie, și Uber, și Bolt, dar îi urăște […]

Am la parterul blocului un măcelar arab cu niște pulpe să mori și să te trezești pe lumea cealaltă înconjurat de 72 de virgine. Și nici carnea pe care o vinde domnul Selim nu e rea. Am luat de vreo două ori de la el și vita e atît de fragedă încît e de ajuns să te uiți mai tăios la ea și se desprinde singură în fîșiuțe crocante și delicioase care te trimit direct într-un bazar oriental, înconjurat de […]

Mi-am comandat o lampă cu leduri, de pe un site respectabil, ca să înlocuiesc veioza chioară de dinainte și să am mai multă lumină pe birou. Ce-i drept, lampa era la categoria accesorii foto, dar n-am dat foartă multă atenție la chestia asta pînă cînd m-a sunat o doamnă de la call-center să mă anunțe că „lumina de videochat” pe care am comandat-o nu mai e pe stoc. „Doamnă, n-am comandat nici-o lumină de videochat, am comandat o lampă cu […]

Am fost pe plaja sălbatică de la Corbu, care nu e atît de sălbatică pe cît crede lumea, în sensul că n-a mușcat pe nimeni cît eram acolo, și nici atît de izolată pe cît crede lumea, în sensul că era plină de oameni. Cu toate astea, oameni relativ civilizați, care strîng căcatul după cîine în punguțe mici, nu se înghesuie unii în alții și nu aruncă gunoi peste tot. Ce-i drept, erau niște oameni din Iași care conduceau un […]

Capacitatea primarilor, consilierilor, directorilor și directorașilor de a construi lucruri pe ultima sută de metri înainte de alegeri e absolut remarcabilă și ar merita studiată îndeaproape de oamenii de știință, așa cum se studiază genele alea de salamandră care te ajută să-ți crești un membru nou de la zero după ce ți-a fost retezat. Sub umbrela nopților tot mai lungi de septembrie îmi închipui funcționărașii cu pantofi de piele, cămășuțe albe și mînecile suflecate pînă la cot cum nădușesc să […]