Articole din categoria: Minireportaj

Mașina trase pe dreapta în stația de autobuz și tînăra femeie deschise ușa din spate ca să coboare. După primul pas țîșni însă înapoi cu viteza unui corporatist care pleacă acasă, trîntind portiera gri și blocînd-o pe dinăuntru. “E un șobolan afară”, chițăi înspăimîntată femeia, în timp ce șoferul de Uber, domnul Bebe, tocmai se întorcea spre ea curios. “Păi, și io ce să vă fac, domnișoară?” “Nu știu, dar io nu ies afară.” “Dar am ajuns la destinație, trebuie […]

Alexandra intră în raionul cu fructe din Kaufland cu grația și eleganța unei antilope care voia să-și cumpere țigări dar și-a adus aminte că vrea și fructe. Simpla prezență printre lăzile cu poame de tot felul o făceau pe Alexandra să se simtă mai sănătoasă și mai plină de vitamine. Poate nici măcar n-avea nevoie de fructe, poate pur și simplu avea nevoie să se tăvălească pe o grămadă de banane și portocale. Chiar atunci însă o rază de soare […]

Viorel bătu pepenele cu degete de expert, ca un spărgător de seifuri care caută punctul nevralgic al broaștei ca să dea lovitura de grație. Marilena, nevastă-sa, își dădu ochii peste cap jucîndu-se cu sandala în praful de pe marginea drumului. Odată pornit în misiunea lui de a găsi pepenele perfect, Viorel era neobosit, obișnuia să hărțuiască trei sau patru vînzători într-o singură zi, cîntărea, mirosea, lingea și ciocănea pînă la 30-40 de bucăți. Prin comparație, în douăzeci de ani de […]

Cei doi corporatiști români se uitară cu jind peste marginea stîncii la marea azurie, traseră cu urechea la ce vorbeau cei șase-șapte turiști, se convinseră că sînt italieni și ruși, apoi își zîmbiră unul altuia și începură să coboare panta domoală spre plajă. După 5.500 de kilometri de căutări, în sfîrșit îl găsiseră: golful perfect în care să-și întindă prosoapele identice de la Decathlon fără să audă boabă de română. Fără nășici care joacă table cu finuții. Fără familii din […]

Hoțul se strecură tiptil în spatele femeii, ca un junghi intercostal provocat de curentul din troleibuz sau de sentimentul de singurătate la mall. Întinse mîna spre geantă ușor și degetele se strecurară în golul lăsat de fermoar, ca brațele unei caracatițe pitice. Cu ultimii microni de unghie reuși să apuce portofelul de un colț, dar chiar atunci lovi sfîrșitul. Două mașini de Poliție cu girofarul pornit frînară simultan, stîrnind o furtună de praf. În aerul înecăcios de vară tîrzie, șase […]

Cerșetorul își manevră cu precizie scaunul cu rotile printre rafturile înguste de la Mega, apoi îi trînti doamnei Cornelia butoiașul de bere pe tejghea. Doamna Cornelia își arcui pentru o clipă cele trei gușe, își lăsă capul cît o baniță într-o parte, lăsînd cerceii rotunzi de aur, cît un leagăn de copil, să se bălăngăne, și scană berea. “’Te dracu’, Aurele. Nu te-ai săturat de poșirca asta în stomac?” Aurel zîmbi sexy cu toți cei patru dinți lipsă din față: […]

Afrodita coborî languroasă treptele de marmură aranjîndu-și formele voluptuoase în costumul de baie Calvin Klein. Glezna îi atinse valurile înspumate și superba vietate tremură toată, cuprinsă de un fior care i-ar fi făcut toate firele de păr de pe corp să se ridice, dacă nu ar fi fost epilate cu sălbăticie. Firava căprioară își continuă scufundarea în albastrul cristalin al apei, tot mai adînc și mai adînc, ascunzînd privirii părți ale corpului pe care Mama Natură trudise din greu să […]

Tînărul misterios făcu un semn scurt din mîini și aerul pocni de la electricitatea care i se scurgea prin vîrful degetelor. Obediente, ușile masive de metal se deschiseră și de data asta cu un pufnit pneumatic sec. Apoi jocul se reluă și porțile se închiseră, controlate de aceeași forța supranaturală care se ascundea în cortexul băiatului și care i se prelingea prin nervi, prin sînge și prin limfă, de fiecare dată cînd își împreuna și își îndepărta brațele în fața […]

Radu mușcă plictisit din tortilla lui cu pui rece și brînză telemea, practic o șaorma tristă pentru grași care vor să se păcălească că mănîncă sănătos, dar o șaorma tristă care costă la fel o șaorma veselă pentru oameni revoltați că au băgat manele la Neversea. În timp ce număra în gînd de cîte ori mai trebuie să mestece ca să uite de foame, Radu fu brusc asurzit de debitul logoreic al doamnei blonde cu rădăcini negre de la masa […]

Radu scană miop rîndurile de mașini parcate aiurea din fața mall-ului. Era fix acel moment al zilei în care și-ar fi dorit privirea super-omenească a lui Superman sau măcar ochelarii de soare GUCCI GUCCI GUCCI ai avocatei lui Mazăre, pentru că soarele îl lovea fix în diblă. Resemnat, băgă într-a-ntîia și se hotărî să mai dea o tură, însă chiar atunci se produse minunea. Un Logan bej țîșni din poziția parcat în poziția poluare. Puțin mai fericit decît un om […]

Radu își continuă nonșalant drumul pe o micuță, dar cochetă trecere de pietoni, amplasată strategic între două trotuare, ca și cum cineva s-ar fi gîndit că ăla e un loc bun prin care pietonii să poată traversa în voie. Ca să-și umple timpul pe durata călătoriei, Radu deschise sticla de apă pe care o avea în mînă și o duse la gură, pentru că citise el undeva că apa e bună și fără apă am muri. Undeva pe la mijlocul […]

Am zburat cinci ore cu avionul cu Vlăduț, șase ani, genul copilului: urlător. Din momentul în care Vlăduț a pus piciorul în avion și pînă cînd l-a părăsit, întreaga sa existență la bord a fost un urlet. Deși temele supărării păreau să fie multiple, cea mai mare dintre ele era că maică-sa nu voia să-i dea măr nici în ruptul capului. Undeva deasupra Mediteranei, în avion s-a creat un grup de intervenție cetățenească, sprijinit din umbră și de stewardese, dar […]

Am intrat în sucursala unei bănci ca să-mi actualizez datele personale, o chestie la care băncile țin foarte mult pentru că aparent sînt foarte mulți clienți care în cinci ani își schimbă adresa, numele, sexul și ocupația, dar continuă să plătească ca fraierii la același credit. În orice caz, în agenția asta era atmosferă de sărbătoare, toată lumea părea că așteapăt ceva cu nerăbdare. Am bănuit că-i pauza de masă, dar m-am înșelat amarnic, era domnul curier, pe care instantaneu […]

Am fost în week-end într-un parc de aventuri, adică – în cuvinte de oameni normali – un loc de joacă scump pentru adulți. Și dacă ar fi vorba doar de adulți ar fi OK, dar nu știu cum se face, dar genul ăsta de locuri sînt un magnet pentru corporatiști dornici să-și impresioneze colegele de birou și pentru lideri de echipă care vor să umble cu leadership-ul la vedere în timp ce țipă la subordonați fraze motivaționale fără sens: “Nu […]

Potopul de săptămîna trecută, la fel ca eclipsa și dispariția dinozaurilor, m-a prins într-un autobuz 368 în drum spre centru. Era un autobuz din ăla nou Otokar, care aparent suferă de probleme și în condiții normale, d-apăi în condiții de stres. În mod miraculos, balena asta albastră a navigat fără probleme peste fluviul Locotenent Nicolae Găină, a țopăit vesel peste marea Răzoarelor și a plutit zglobiu peste cascada Pandurilor. Am coborît pe o insuliță verde de la Eroilor, gîndindu-mă că […]

Am stat sîmbătă după-masă o oră întreagă blocat în lift. Știți poveștile alea horror cu oameni blocați în lift care se sufocă, au atacuri de claustrofobie în lumina pîlpîitoare a neonului sau, mai rău, trebuie să socializeze cu alți oameni blocați în lift? N-a fost așa. A fost de-a dreptul plictisitor. Liftul s-a blocat undeva între patru și cinci. Am apăsat pe toate butoanele posibile, inclusiv pe alarmă, după care am sunat la depanaj, care a promis că vine să […]

La parterul blocului meu e o școală generală, iar lipit de școala generală e un loc de joacă ce se umple în fiecare pauză cu copii și răcnete. Dacă cineva mi-ar fi povestit înainte să mă mut că răcnetele de copil circulă cu o viteză dublă față de viteza sunetului pînă la etajul șase, după care intră pe geamul întredeschis și explodează cu toată forța, ca o rachetă inteligentă, dirijată prin satelit de americani, nu l-aș fi crezut niciodată, dar […]

În prima zi după Paște am intrat într-un supermarket “no-name” de cartier, pentru că era singurul deschis pe o rază de cinci kilometri. N-am nimic împotriva supermarket-urilor “no-name” de cartier. Dimpotrivă, puțină diversitate nu strică, dar ăsta arăta ca o clonă de Mega Image care făcuse pui cu un Carrefour Express și după aia puii ăia se coțcăiseră cu un Profi. Singura diferență e că, spre deosebire de marile lanțuri, la ăștia la raionul pui morți mirosea a pui morți, […]

Am stat în vacanța de Paște în gazdă la o tanti foarte drăguță și săritoare, care ne-a pus la dispoziție totul ca să ne simțim confortabil. “De-aici controlați centrala, aici bateți de două ori dacă nu e caldă apa la duș. Aici am ascunse niște dulciuri dacă vi se face poftă. A, și-am uitat să vă zic să nu vă apropiați de chiuveta din bucătărie.” “De ce?”, am întrebat noi, anticipînd o problemă de țevăraie sau măcar o interdicție religioasă […]

Săptămîna trecută a fost Școala Altfel. De unde știu c-a fost Școala Altfel? Pentru că, brusc, eu și toți copiii din București am început să frecventăm aceleași locuri selecte de băut cafea în timpul zilei. Iar copiii din ziua de azi sînt foarte OK, nu înțeleg de ce se tot plînge lumea că sînt așa și pe dincolo. De exemplu, am auzit următoarea discuție foarte pragmatică între niște puști de liceu: “Eu dacă iau 3 la franceză, rămîn corijent, nu […]