Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Am stat zece minute în parc lîngă un țarc de copii, alături de un grup de tătici care fumau gînditori, evitau contactul vizual unii cu alții și se gîndeau probabil la Barcelona sau ce alte decizii greșite au luat în viață. Oricum, pentru cît se plînge Gâdea că ne țin închiși în case ca pe animale, era destul de multă animație și pe-afară, iar la locul de joacă mocnea un conflict înghețat între un grup de băieți care discutau despre […]

Am fost la Constanța pentru aer curat și turism medical. Dacă nu știați, Constanța, în perioada asta a anului, e un loc tare frumos: pisici, buldozere care lărgesc plaja, clădiri care se renovează, mașina lui Batman. Dar stai, mașina lui Batman nu are ce să caute la Constanța, mai mult ca sigur e un efect advers de la vaccin. Ei bine, dragi prieteni, oricît de frumos ar fi gîndul că există un vaccin care te face să vezi mașina lui […]

Am fost la farmacia de jos să-mi iau o periuță de dinți. Era aproape de ora de închidere, așa că bodyguard-ul mi-a făcut o favoare deosebită că m-a mai lăsat să intru, iar cu ocazia asta am observat că s-a schimbat bodyguard-ul și în locul bătrînelului fragil de dinainte, care putea fi răpus de orice rafală mai violentă de curent, noul zdrahon are maximum 60 de ani, 30-45 de kile și o constituție fibroasă de Bruce Lee al canalelor. Ce […]

Mi-a aterizat în față, via un prieten, al unui prieten al unui prieten, o postare lacrimogenă despre lupi, genul de postare cu poză frumoasă și informații „Știați că“, genul de postare care umezește la suflet gospodinele trecute de 45 de ani și bărbații sensibili pe nume Nelu, care invită în fiecare dimineață doamnele și domnișoarele la cafeluță pe Facebook. În mod normal n-aș fi dat atenție subiectului, dar postarea avea 15.000 de distribuiri și n-aș fi crezut niciodată că lupii […]

Am admirat mereu gesturile romantice curajoase între cupluri. De exemplu, gestul romantic curajos de a avea cont comun de Facebook ca să postezi comentarii antivacciniste cretine și din partea lui Marinuș, și a Ceraselei, ca să știe toată lumea că voi sînteți o familie unită în cuget și-n simțiri. De departe, cel mai romantic gest la un cuplu l-am văzut însă pe stradă. El era chel, ea bălaie, se țineau de mînă cu patos ca-n prima zi, suficient cît să […]

Am fost în carantină preventivă și m-a vizitat Poliția. Știam că asta o să se întîmple, așa că eram pregătit să le arăt hîrtii și tot ce mai vor. Totuși, interacțiunea dintre noi a lăsat de dorit. Prima oară nici n-au așteptat să-mi pun masca și să ies cu buletinul și hîrtiile, au prins primul om din curte și l-au întrebat dacă el e ăla carantinat. „Nu sînt, dar vine imediat.“ „Da’ carantinatul e OK, e bine?“ „E bine.“ „Dacă-i […]

Vorbeam cu un amic prins de febra cumpărăturilor de sezon: – Băi, deci mă duc în piață după mărțișoare. Aglomerație, ghionturi, măști puse aiurea, ceva deosebit, mă-nțelegi, să tresalte toată secția ATI de fericire. Găsesc o tarabă mai ferită, îmi aleg vraful… se adună cam multe. „Se poate o plăsuță, vă rog?“ Nu mă grăbeam. Taraba era izolată. Aveam timp. Băi, și atunci o văd: ia vînzătoarea vraful de pungi, dă jos mănușa, dă jos masca, bagă deștul adînc în gură, […]

Era Ziua Îndrăgostiților și eu eram la raionul de carne. Pînă la urmă, ce spune mai mult „Te iubesc“ decît un șirag de cîrnați de Pleșcoi sau un medalion de vită maturată 21 de zile? În timp ce mîngîiam tandru din priviri cotletele de berbecuț și T-bone-urile de vită americană, alături un cuplu de tineri îndrăgostiți contempla oferta de trufandale potrivite pentru marea ocazie. „Hai să luăm scoici“, zise ea hotărîtă. „Merg cu vinul ăla rosé pe care l-am primit […]

Stăteam în mașină, parcat pe o străduță din București, și așteptam pe cineva să iasă dintr-o curte. Deodată prind cu colțul ochiului o mișcare și văd cea mai mare pisică rasa europeană REBU cum se furișează printre mașinile de peste drum, cu ochii geană pe mașina mea. Era Moroșanul pisicilor tomberoneze, era atît de mare că, atunci cînd s-a băgat sub mașină, a dat cu capul de prag și s-a mișcat toată mașina puțin în față. În fine, după vreo […]

Mi s-a reproșat la ultima comandă de măști că am luat măști proaste. „Cum v-ați dat seama că sînt proaste? Ați făcut COVID?“ „Nu, dar nu stau cum trebuie și nici nu arată cum trebuie. Adică am văzut la alții măști mult mai bune.“ „OK, atunci voi găsi cele mai bune măști de pe piață!“, am zis într-un moment regretabil de naivitate. „O să vă mîndriți cu măștile mele și măștile mele o să fie cele mai bune din lume.“ […]

Am niște rude îndepărtate plecate în America. Cine n-are? Au plecat prin anii ’90 să caute visul american și l-au găsit. S-au integrat acolo de minune, undeva în nordul Californiei, într-o comunitate mare de români. Au venit de două-trei ori în vizită în țară, ne-au povestit cum totul e „different“ la ei și cum zic „soda“ la sifon. De la un moment dat n-au mai venit, dar nu se poate spune că am fost dărîmați de despărțire. S-a corespondat politicos. […]

A ajuns la mine, pe căile necunoscute ale Internetului, povestea tristă a unor gospodari care au avut un necaz. Știți genul de poveste: cineva pățește ceva revoltător, cel mai des în relația cu autoritățile, după care ajunge acasă pe Facebook și își varsă tot năduful în speranța că se va întîmpla ceva sau măcar cineva va învăța ceva. Glumesc, nimeni nu învață nimic niciodată. Revenind totuși la povestea tristă, niște oameni povesteau cum au ieșit într-o pădure de lîngă București […]

Cîndva în toamnă, cînd lucrurile erau nasoale, dar nu atît de nasoale, am căutat cea mai izolată cazare de pe Booking, din județul cu cea mai redusă rată de infectare la mia de locuitori. Am găsit o căsuță de sine stătătoare, la granița dintre Gorj și Mehedinți, ne-am tras trei rînduri de măști și am plecat. Paradoxal, pentru ceva atît de izolat a fost o variantă mai mult decît mulțumitoare, cu pisică și gărgărițe incluse în preț, gazdă dezinfectată și […]

Eram, dimineața devreme, pe coclauri. Din față se ridica o ceață groasă ca fumul de deșeuri arse în jurul Bucureștiului. În spate, un huhurez se ducea la culcare după ce trecuse pe la non-stop să-și cumpere șoareci. În rest, beznă și liniște de mormînt. Deodată, pe dealul din față apar două mogîldețe luminoase care încep să se apropie cu viteză. Viteză prea mare ca să fie oameni, dar prea mică să fie mașini. Mărime prea mare ca să fie oameni, […]

Am fost zilele astea la cimitir, doar în vizită, nu pentru rezidență, și am descoperit că activitățile pre-pandemice obișnuite se desfășoară în continuare netulburate. Niște gropari ciocneau niște cutii de bere pe un maldăr de pămînt proaspăt săpat. Un fel de doctor vorbea tare la telefon, să trezească toți morții,că tocmai a mai pierdut șapte bucăți la terapie–cel puțin sper că era doctor și nu fitoterapeut. Niște septuagenari își făceau poze de grup cu telefonul pe un loc de veci […]

Într-o zi cu soare, m-am trezit cu capul mare cît China și mai puțină energie ca un bugetar într-o zi de vineri. Pe măsură ce ziua progresa, capul m-a lăsat, dar starea generală de dor și jale se încăpățîna să reziste. Evident, diagnosticul ipohondru nu putea să fie decît unul singur, am luat COVID-19 de undeva și urma să-l împrăștii la toată familia, oferindu-le cele mai frumoase daruri de sărbători: pierderea mirosului, pneumonie, posibil moarte. Înainte să pregătesc sacii mortuari, […]

Am mers după mult timp cu mașina dimineața și mi-am dat seama cît de mult îmi lipsește rutina zilnică, mai ales aia nasoală. Plecatul cu noaptea în cap, ceața, ambuteiajele, frînele bruște cînd un BMW cu numere de Buzău taie trei benzi. Probabil cel mai mult mi-au lipsit însă, fără să știu, reclamele radio low-cost la suplimente medicale dubioase. Nu mai auzisem de o „silimarină“ cinstită din martie. Ca să nu mai zic de constipația ghidușă a Ancăi, un cîrcel […]

Am găsit un șoarece chițăind în subsol. Nu-i deloc neobișnuit în perioada asta a anului, dar, ce-i drept, de cele mai multe ori ne întîlnim în pod, printre cutii și vechituri, și mai rar în beci, printre damigene și cartofi. Cu toate astea, am analizat situația profesionist și am decis să chemăm un specialist. „Adu motanul.“ „Acum?“ „Da, acum! Cînd?“ „Acum nu se poate.“ „De ce nu se poate?“ „Păi, e ora aia la care tocmai a mîncat și probabil […]

Izolarea îi afectează pe oameni în mod diferit. De exemplu, vecinii mei care stau la casă au arborat un steag cu Dacia. Nu Dacia mașina, Dacia strămoașa noastră a tuturor, mai puțin a celor care au venit din altă parte. Și nu e un steag mic, la modul: „Ia uite ce steguleț mic ne-am luat de la Sarmizegetusa, nu-i drăguț?“. Nu, e ditamai drapelul cu lupoaică cu tot, de se poate înfășura în el toată legiunea a XIII-a Gemina. Asta […]

Domnul Victor e un domn care, abțiguit fiind și călare pe o Mobră, a încercat să traverseze un drum național și s-a trezit ornament de capotă pentru un TIR care venea din sens opus. Lumea care-l cunoștea nu s-a mirat foarte tare la vremea respectivă, adică pe la mijlocul anilor ’90. Mai mult s-a mirat că a durat atît de mult să se întîmple, pentru că domnul Victor era renumit pentru abilitatea dumnealui ieșită din comun de a combina băuturile […]

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint