Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Nu știu pe unde e plasată poarta Iadului în orașele voastre, dar, în București, ea e undeva în Militari, ascunsă după blocuri în vecinătatea bulevardului Iuliu Maniu. Ani de zile, de cînd o știu, aburi groși și-au făcut loc spre lume. E drept, în anii ăștia n-am văzut nici măcar o codiță de drac. Dar nici coadă de muncitor RADET venit să repare n-am văzut. Uneori, devine de bun-simț să te întrebi dacă Infernul este la fel de ireal ca […]

În sfârșit, s-a întâmplat. Mă așteptam la asta de ceva timp. Eram ca-n timpul terorii comuniste din anii ’50, stăteam cu valiza făcută la capul patului, așteptând în orice moment înștiințarea de la Primăria sectorului 3 cum că mi-am pierdut locul de parcare, din cauză că n-am mașina înmatriculată în București, ci într-un județ de munte, deal și câmpie care conține litera Z. Vestea mi-a adus-o cel mai băgăcios poștaș din lume, un bătrân grăsuț, cu ochelari ca fundul de […]

Eram în trecere printr-un mall cînd întîmplarea îmi scoase în cale un bancomat. “E un semn!”, am gîndit eu, ferm convins că nu există coincidențe, ci doar întîmplări bine coordonate de soartă. “Introduceți card… Tastați PIN… Alegeți suma… Vreți chitanță sau vreți să salvați pădurea?” Vreau chitanță. Nu că aș urî neapărat pădurea, ci pentru că băncile îmi inspiră încredere în aceeași măsură în care inspiră pietrele dioxid de carbon. Apropo, nu vi se pare de-a dreptul josnică abordarea asta […]

Un cunoscut din provincie a venit la București pentru câteva zile. Se întâmpla prin septembrie. Venise inițial pentru concertul lui Rod Stewart, dar până la urmă a stat mai mult decât se aștepta, înnoptând pe la rude îndepărtate și într-un cămin studențesc, după ce a mituit paznicul cu o sticlă de vin. Omul, de profesie, e combinagiu. A vrut să stea câteva zile pe aici ca să vadă din ce se fac banii și l-au impresionat posibilitățile. Mi-a povestit la […]

Îmi povestește un amic: “Ieșisem sîmbătă, cam cînd se îngîna ziua cu noaptea, să plimbăm piticul în parc la Izvor. Prin urmare, nu l-am mai plimbat pe-acolo. Poate are legătură cu mitocanul care umbla cu dulăul liber, fără lesă, fără botniță. Poate are legătură cu teama mea de-a lăsa un pitic liber pe lîngă asemenea dihanie. În orice caz, fii-miu s-a orientat, că de aia are doi ani și ceva. Avem scări rulante? Avem lift? Să facem tureeeeeeeeee! Acum, dacă […]

Într-un Mega Image din Titan l-am întâlnit pe cel mai lent om din lume. Părea bătrân de foarte multă vreme, era extrem de slab și purta ochelari. Când l-am văzut, întindea mâna după niște caserole cu mâncare de pe raft. Le lua pe rând, se uita la ele și le punea la loc. După ce a terminat cu caserolele, a trecut la iaurturi. Cu mișcări lente, a cântărit în mână fiecare cutie, ca și cum greutatea produsului i-ar fi indicat […]

Pun pariu că școala lîngă care stau e populată exclusiv cu niște kinderi care au cei mai protectori părinți din lume. Veriga lipsă dintre cloșcă și prezervativ. Genul de oameni care se tem, de fapt nu se tem, sînt îngroziți peste limitele rațiunii de idei subversive precum “Lasă-i să se descurce singuri, că sînt mici, nu idioți”. În orice dimineață, strada e plină de mămici și tătici prinși la volan în lupta cu hachițele naturii și mai ales cu lipsa […]

Într-o sâmbătă, pe la prânz, intru într-un anticariat cu cărți în engleză din centrul orașului. Pustiu. Singurul suflet din incintă era vânzătorul, un student plictisit. Se plimba dintr-o parte în alta ca un pușcăriaș care se gândește la evadare, deși e-n pragul nebuniei și sigur n-o să mai scape de acolo niciodată. Mă uitam la cărți încercând să ignor zgomotul agitat al pașilor. După un timp, mai apare un client, un domn de vârstă mijlocie cu ochelari și geacă de […]

Aș vrea să fac un denunț. Vecinul de deasupra trăiește de câteva zile legat cu cătușele de un șifonier imens, pe care-l târăște după el prin casă, inclusiv noaptea, atunci când merge la baie. Nu sunt sută la sută sigur, dar așa se aude. Nimeni n-a mai târât atâta mobilă și mă gândesc că trebuie să fii legat de ea ca să o miști la fiecare pas pe care-l faci. Ar fi putut lejer să facă înconjurul Bucureștiului cu un […]

Se mai întâmplă poate să te-ntrebe cineva cât e ceasul, dar chiar m-am mirat când, într-o dimineață, un om al străzii care împingea pe bulevardul 1 Decembrie un cărucior de cumpărături m-a întrebat dacă e vineri. Măcar dacă întreba în ce an suntem știam că-i un călător în timp, iar căruciorul plin cu cartoane vechi și pungi e, de fapt, o mașină a timpului deghizată. E cumva ciudat că întrebările pe care ți le pune un necunoscut pe stradă sunt […]

Există unele expresii care-s folosite, în continuare, împotriva oricărei logici. Oamenii spun și azi că s-au văzut cu sacii în căruță, deși nu prea mai folosesc nici saci, nici căruțe. De obicei, o vorbă, ca să aibă forță expresivă, trebuie să vină cu termeni dintr-o zonă familiară, cu situații prin care toți am trecut. Unde-i căruța în viața tinerilor urbani de azi care se văd cu sacii în căruță? Probabil că, încet-încet, expresia o să ajungă să-nsemne cu totul altceva. […]

Am văzut că o să apară în curând un film despre Neil Armstrong. Se numește First Man, dar e tradus în română ca Primul om pe Lună, probabil ca să nu creadă oamenii că e un film biografic despre Adam. Și e bine că se evită confuzia. Cine ar vrea să vadă un tip cu coastele scoase, care umblă gol printr-o grădină și e păcălit de soție să mănânce mere, deși n-are voie? E un obicei prost al traducătorilor de […]

Undeva, într-o intersecție aflată la doi pași de gardul unei școli, un băiat și-a parcat mașina pe trecerea de pietoni. Trecere de pietoni flancată grav de două hărăbaie. Se mai întîmplă, nu e nimic grav. Probabil că omul are vreo urgență, trebuie să coboare repede, să rezolve ceva, și apoi garantat pleacă. În mod cert nu e un țăran coclit care stă ca o trîntă parcat pe trecere, cu motorul oprit și jucîndu-se la telefon, nervos că școala nu se […]

În jurul nostru sunt tot mai mulți bodyguarzi. Pare că universul lor se extinde până când o să coincidă cu universul mare, iar atunci toți o să fim bodyguarzi. Nu știu dacă există o amenințare permanentă care-i face necesari. Habar n-am dacă suntem mai în siguranță datorită lor, dar cert e că trăim într-un stat al bodyguarzilor, care ar putea să preia puterea dacă și-ar pune mintea cu sistemul politic. Prin hypermarket-ul de lângă mine, bodyguarzii umblă dintr-un loc în […]

A început reabilitarea termică a blocului. De atunci, trăiesc într-un alt univers sonor, în care zilnic aud 10-15 tipuri de zgomote puternice diferite, fiecare enervant în felul lui. E, de exemplu, zgomotul de bormașină, care n-are nimic în comun cu bufnitura de baros cu care-s culcate la pământ pervazele prea largi sau cu clinchetul metalic al schelelor aruncate peste gard, din camion, în grădina din spatele blocului. Nici unul dintre zgomote nu e constant, nici unul nu are o regularitate […]

Am avut cea mai neverosimilă programare la denstist: sâmbătă seară, la 8. Dacă i-aș fi explicat cuiva de ce nu pot să ies în oraș, ar fi crezut că vin cu cea mai jalnică scuză posibilă. La zece minute de mine e un cabinet cu program non-stop și mai merg acolo când apare câte o urgență. S-a întâmplat și de data asta, când m-am lovit de-o durere pe care nimeni nu putea s-o explice. Am făcut toate radiografiile posibile, dar […]

A început reabilitarea termică a blocului în care stau. În timp ce mă uitam cum schelele urcă până la etajul opt, ca niște mașinării medivale pentru asedii, așteptam să apară de pe bloc apărătorii cetății, care să toarne smoală și apă clocotită peste muncitori. E uimitor de simplu să căptușești un bloc cu schele. Mă mai trezesc uneori că mă uit pe fereastră și mi se pare că sunt în avion și văd un clovn care se plimbă pe aripă. […]

Se întâmpla în preistoria protestelor de la noi, spre finalul anului 2011, pe când românii nu aveau, ca acum, reflexul democratic al scandărilor din stradă. Tot ce exista în materie de proteste venea de departe, ca zvon neverosimil. În America apăruse mișcarea Occupy Wall Street, iar aceasta făcuse și la noi un mic pui ideologic. Un băiat ieșise la Universitate pe 5 noiembrie, de Guy Fawkes Day, să țină o lungă și înflăcărată cuvântare antisistem. Logic, l-au amendat jandarmii. Nu […]

De ani de zile, în spatele blocului în care stau, un bătrân strigă la beție lozinci politice. Adevărul e că parcarea aia dintre blocuri e tribuna ideală. Datorită acusticii speciale a locului, pare că vorbești de pe o scenă, la microfon, în fața unui stadion plin. Ar trebui ca trupele străine care mai vin prin România să concerteze chiar acolo, în Titan, între acele rânduri înalte de blocuri, pe unde trece dimineața mașina de gunoi și zgomotul motorului pare că […]

Vineri seară, la protestul diasporei, un polițist se postase în dreptul unei ieșiri din stația de metrou Piața Victoriei și dirija oamenii spre cealaltă ieșire. ”Vă rog să mergeți pe acolo. Aici e deja plin”, spunea el mașinal, în timp ce ținea la ureche un telefon. ”Pe-acolo, pe-acolo, aici e deja plin. Pe-acolo, vă rog.” Oamenii îl ascultau și mai tot șuvoiul care urcase de pe peron se îndrepta în direcția indicată. ”Nu pot să ies pe aici dacă vreau?”, […]

bt
romania100

Editoriale
romania100