Atunci când președintele Iohannis a convocat la consultări strada/piața/societatea civilă, aproape nimeni n-avea habar care-s criteriile pe care le va folosi Administrația Prezidențială pentru a-și alege partenerii de discuție. Dar ne-am lămurit repede. Criteriile erau unul singur: agenda telefonică a consilierilor prezidențiali. Dacă aveai norocul ca numărul tău de telefon să se găsească acolo, primeai un SMS de convocare. Dacă nu aveai norocul ăsta, nu primeai. Bun, unii și-au mai lăsat numărul de telefon și în cele peste 5.000 de e-mail-uri pe care le-au trimis, dar parcă degetul de consilier nu are și el mândria lui? E libertate, fraiere, nu apăs eu pe ce taste vrei tu, ci pe alea pe care vreau eu.
Așa se face că la consultări au ajuns, până la urmă, cam tot aceiași prăfuiți care se laudă că reprezintă societatea civilă de 25 de ani. Plus, de coloratură, ceva prospătură scoasă, parțial, direct din laboratoarele în care se pregătesc viitoarele guverne școlite în Occident.
Dar să ne întoarcem la vechile rafturi, pe care s-a așezat, în timp, nu doar praful, ci și înțelepciunea bătrânească a desuetei clase politice reprezentate de Traian Băsescu. Când au ieșit în stradă cerând resetarea țării, e foarte puțin probabil ca tinerii să se fi gândit că vor ajunge să fie reprezentați la Cotroceni de Sorin Ioniță. Căci, deși nu e bătrân, Sorin Ioniță reprezintă o parte din ceea ce are mai găunos și mai respingător societatea civilă.
Luat sub aripă de Alina Mungiu-Pippidi, pentru că era un tânăr promițător și foarte inteligent, Sorin Ioniță s-a afirmat ca societar civil la SAR, în fruntea căreia a și ajuns, la un moment dat. Dar a muncit pentru asta de prin ’97-’98, zi-lumină. Nu conta domeniul, el era acolo, se pricepea, avea ceva de spus sau de scris. Iar dacă nu se pricepea, cel puțin putea să lase impresia că se pricepe. Imaginea asta a prins atât de bine, încât atunci când televiziunea lui Vântu a avut nevoie de o mutră nouă, cu aer de credibilitate și morgă de om superior, l-a luat și l-a aruncat într-o emisiune. Nu pentru multă vreme, că nu prea făcea rating, dar asta-i altceva.
Și cum societate civilă cu venituri de clasă muncitoare nu se poate, Sorin Ioniță a descoperit, la un moment dat, sursa fericirii financiare. La Consiliul Județean Dâmbovița, condus, la acea vreme, de baronul PDL Florin Popescu, cunoscut mai ales pentru faptul că putea să consume, împreună cu alegătorii lui, camioane de pui. Într-o primă fază, Sorin Ioniță a ciupit de la CJ Dâmbovița în jur de 4.750 de euro. Nu pe persoană fizică, ci prin intermediul firmei Diason Consulting SRL, ca reprezentant legal al căreia a semnat contractul nr. 55/ 01.04.2009. De banii ăștia a întocmit un raport pe care l-a prezentat ca fiind întocmit de Societatea Academică din România, deși banii îi încasa Diason Consulting. Dar nu-i nimic, a fost răsplătit și SAR-ul, peste un an, când, prin contractul 366/01.09.2010, a încasat de la baronul puilor 57.920 de lei. Nici măcar nu mai contează că, de banii ăștia, Sorin Ioniță, în numele SAR, a recomandat închiderea de spitale sau reducerea numărului de paturi, pe motiv că nu sunt medici. Ce contează e că, în numele străzii, a discutat cu președintele unul care a supt bani publici de pomană, la fel ca orice politician pe care oamenii din stradă îl voiau jos. În definitiv, așa e normal, așa se fac schimbarea și curățenia: nu poți să renunți chiar la toți ăia care știu drumul spre banul public.