Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Respirați. E ultima șansă înainte de finalul acestui film

Zoom Respirați. E ultima șansă înainte de finalul acestui film

Se prefigura o seară plictisitoare, unde agonia așteptării era întreruptă de apeluri complet neinteresante. Un drogat speriat că a luat droguri. Un fustangiu ofticat că o curvă i-a furat laptop-ul din BMW. O nebună care insistă că vorbește cu fiică-sa, deși omul de la capătul firului i-a spus clar: “112 Urgențe, Asger Holm la telefon”.

Dar poate că nebuna nu e nebună. Poate că e doar speriată. Poate că e doar răpită de un proprietar de cuțit, caz în care acel “doar” de mai devreme ar vrea să iasă jenat din cadru. Poate că o mașină de Poliție aflată pe aceeași autostradă ar putea să oprească răpitorul și să dezlege misterul…

Sau poate că narațiunea abia și-a intrat în drepturi și de aici încolo se va dezlănțui ca Marea Nordului cuprinsă de furia Maelstromului.

Da, pare să fie o răpire, una care amenință să se termine în crimă. Mai mult, dacă se poate spune astfel, în urma răpitei au rămas doi copii singuri. De fapt, un singur copil, pentru că al doilea e abia bebeluș. Într-un film propagandistic american, deja trei elicoptere survolau autostrada în căutarea oricărui vehicul care să corespundă vag semnalmentelor și mai vagi, în timp ce Protecția Copilului ar fi fost la adresă, cu ursuleți și ciocolată, înainte să termine Holm convorbirea cu o fetiță speriată pe care probabil fiecare spectator din sală ar fi vrut s-o ia în brațe și să-i șteargă lacrimile.

Dar Holm nu e într-un film american. El e în realitatea lui, legat metaforic de telefonul din fața sa, singura armă pe care inteligența, ambiția și hotărîrea de-a reuși o pot folosi. Și o folosește. În coordonări oficiale și tratative neoficiale, mințind, amenințînd, pledîndu-și cauza și șantajînd emoțional fără milă, pentru că de milă nu mai poate fi vorba.

Nu vreau să spun mai mult despre poveste. Ea merită urmărită în stare pură, fără indicații în avans. Firul narativ se contorsionează mereu și mereu, asemeni dansului hipnotic al unui șarpe care știe că și-a încolțit victima și că o va atrage negreșit în abis. Iar spectatorii abia așteaptă acest abis.

Regizorul și scenaristul Gustav Möller nu are nevoie de uriașe desfășurări de forțe. Din contra, mai mult l-ar încurca. Îi este arhisuficientă figura actorului principal, vocile celor de la capătul firului și un subtil joc de lumini pentru a captura spectatorul și a-l ține prizonier de la început și pînă la final.

Teoria susține că o asemenea limitare imagistică ar trebui să condamne filmul la un aer extrem de static. Möller demonstrează practic că poate scoate dinamism pur dintr-o privire și două modulații vocale, pentru că își alege actorii cu inspirație napoleoniană și își pregătește cadrele cu măiestrie de bijutier și precizie de inginer. Faptul că Politehnica din Copenhaga este cotată constant drept cea mai bună din țările nordice nu este o simplă întîmplare.

Aș vrea să spun că excelentul Jakob Cedergren ține tot filmul pe umerii lui… dar umerii apar mult prea tîrziu în cadru. În cel mai bun caz, îl ține pe nas. Sau pe expresivitatea ochilor. Pe mimica reținută aproape cu zgîrcenie, perfect conștient că o grimasă în plus ar fi infinit prea mult. Odată cu povestea, care se metamorfozează încontinuu, prinsă mereu între abia bănuibil și profund neașteptat, personajul său se schimbă și el. Aproape imperceptibil, dar impresionant și surprinzător. Există actori care pot scoate mult din puțin. Cedergren scoate enorm din aproape nimic.

Dar cine este Vinovatul? Vă las să descoperiți singuri. The Guilty este unul dintre cele mai bune filme ale lui 2018 și merită văzut. N-aș spune că e păcat să n-o faceți. Dar nici n-aș garanta ușile deschise în Valhalla.

The Guilty. R: Gustav Möller. Cu: Jakob Cedergren.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]

  • #danbarnafacts

    13 august 2019

    Din spuma mării contractelor cu statul a apărut, imaculat și superb în nimicnicia lui, ca un câine turbat, Dan Barna. Și, deodată, a început să spună tâmpenii. Poate îl știți. […]

  • Caracal, mon amour

    6 august 2019

    Zilele trecute, pe la ora cînd Ion Cristoiu obișnuiește să tragă pe nări praful din Biblioteca Academiei, îmi făcui și eu rondul pe la Piața Obor, unde zarzavagiii scot natura […]

  • Olimpiada PROȘTILOR

    6 august 2019

    România și-a încredințat destinul unor șarlatani. Șefii de ieri și de azi ai țării, fie ei președinți, miniștri, primari sau parlamentari, trăiesc, cu rare excepții, din impostură. Prosperă din fals, […]