Înainte de toate să spunem că România e o țară prea înapoiată ca să-și permită, pe mai departe, raidurile de jaf ale bandei politice. Lupta anticorupție e, de aceea, un proces indispensabil, alături de alte procese indispensabile: restructurare administrativă, transparență bugetară, modernizare legislativă, clarificare fiscală, debirocratizare. Ca să nu rămînă un slogan sau, mai rău, ca să nu se transforme într-un instrument politic periculos, lupta anticorupție are nevoie de instituții transparente, cu regim autonom, și de metode legale. În vitrina luptei anticorupție, alături de scalpurile celor prinși, trebuie să stea interdicția de încălcare a drepturilor și libertăților persoanei. Și, privind la această vitrină, o societate ferită de manipulare.
Cum stau lucrurile la noi?
Să luăm un exemplu recent dedicat luptei anticorupție: Mecanismul de Colaborare și Verificare, ultima ediție. Raportul MCV e, în teorie, un document de presiune al Comisiei Europene pe ritmul lent de integrare al României. În realitate, el e un instrument deturnat de la sensul lui pur european și folosit, într-o măsură semnificativă, în scopuri politice.
De zece ani, rapoartele MCV măsoară starea critică din Justiția română cu stetoscopul regimului Băsescu și ampermetrele grupării Macovei. „Rețeaua Băsescu-Macovei” adună în componența ei cadre ale fostei procuraturi, acoperiți ai noii Securități, oportuniști ai societății civile, bursieri ai statului modernizat și fecioare judiciare forjate în oțelăriile SRI-DNA.
Rețeaua e răspîndită ca un miceliu în corpul societății. Cînd e injectat mesajul „dreptei”, societatea are amețeli, e confuză și devine agresivă.
Impresia de trib nedomesticit pe care o facem lumii civilizate
își are punctul de plecare, în bună măsură, în adaosul de fals livrat de această rețea țării și Universului.
Vă amintiți cele două milioane de voturi fraudate la referendumul din 2012? Ele n-au existat în realitate – au spus-o instanțele în sentințe și parchetele în bilanțuri. Dar ele au existat în gura Monicăi Macovei și au rămas în documentele Parlamentului European. Vă amintiți lovitura de stat din 2012? Ea n-a existat în realitate – a spus-o Curtea Constituțională, care a declarat întreaga desfășurare a evenimentelor, inclusiv referendumul, constituțională. Dar lovitura de stat a existat în gura Monicăi Macovei și a întregii sale rețele, în presa europeană, iar acum există în documentele Comisiei Europene și ale Departamentului de Stat.
Asta nu face cîtuși de puțin din PSD un partid care să piardă supremația în materie de jaf și nici din partidele care-l concurează – PDL, PNL, PMP, UDMR – niște organizații hotărîte să înapoieze ceea ce au furat. Nu. Hoția politicienilor români e singurul lor proiect de țară, întins pe toți cei 27 de ani. Dar zgomotul introdus în percepția generală a corupției strică echilibrul culpelor politice. Rețeaua Macovei înclină balanța în favoarea dreptei, aruncînd în talger falsuri.
Toți oficialii străini care s-au exprimat negativ la adresa României în ultimii zece ani au luat informație distorsionată din sursele rețelei. Ambasadele primesc informații de la ONG-urile rețelei, clanțele ambasadelor sînt linse de jurnaliștii rețelei. Cea mai mare parte a politicienilor, procurorilor, judecătorilor sau activiștilor civici care toarnă la ambasade reprezintă rețeaua. Instituțiile europene sau americane care monitorizează România și fac rapoarte în favoarea unei anumite configurații a Justiției și a luptei anticorupție își culeg datele prin rețea.
În ultimul raport MCV,
Comisia Europeană se arată îngrijorată de proiectul de ordonanță prin care Guvernul Grindeanu vrea să pună în acord codurile penal și de procedură penală cu deciziile CCR, dar nu suflă un cuvînt critic despre ordonanța dată de Guvernul Cioloș în 2016, prin care sînt modificate, dintr-un foc, fără consultare publică, 151 de articole din aceleași coduri. La fel, Comisia vorbește despre cum o ordonanță de grațiere ne-ar strica feng-shui-ul judiciar, fără să atingă deloc monstrul ilegal și abuziv pe care l-au creat și folosit, zece ani fără pauză, DNA și SRI.
Cum își strînge Comisia Europeană date pentru raportul MCV? Întîi, prin reprezentanții permanenți ai CE în România, care sînt români. Apoi, prin misiuni ale CE în România, adică prin grupuri care ne vizitează țara și stau de vorbă cu ea. Cu cine stă de vorbă CE?
Păi, pentru ultimul raport, a stat de vorbă:
– cu ministrul Justiției (Raluca Prună, prietena Monicăi Macovei);
– cu ANAF (subordonat Guvernului Cioloș, colonizat de ofițeri SRI și procurori și avînd o treime din inspectorii antifraudă detașați la parchete);
– cu șefii de cabinet ai lui Cioloș;
– cu miniștrii Sănătății (Voiculescu, membru al rețelei) și Educației (Dumitru, demascatorul plagiatului lui Ponta);
– cu Înalta Curte (partenera DNA și a cîmpului tactic);
– cu procurorii generali (Lazăr și Kövesi, cei care au făcut parte din combinația ilegală SRI-DNA și n-au aplicat legea în legătură cu abuzurile comise de CSAȚ în numele anticorupției);
– cu DIICOT, Institutul Național al Magistraturii, CSM și Inspecția Judiciară (care au slujit fără crîcnire mitologia elaborată de regimul Băsescu în domeniul anticorupției
și i-au tolerat abuzurile);
– cu fostul președinte al Camerei (Zgonea, ambasadorul SRI în PSD);
– cu vicepreședintele Senatului (nu cu Tăriceanu) și alții.
Misiunile CE n-au întîlnit aproape nici o sursă parlamentară, politică sau civică din „tabăra cealaltă” și nici o instituție de presă independentă, adică un ziar, un canal, un site care să nu respire convingerile și ideologia exaltată ale rețelei Băsescu-Macovei. Toată marfa a fost recepționată de la sursele dreptei judiciare și politice, camuflate cît mai tehnocratic și civil posibil.
Între două misiuni europene, sarcina culegerii de date
stă în spinarea reprezentanței CE la București. Reprezentanța e compusă din români căutați după criterii necunoscute, dar găsiți după simpatii vizibile. Iulia Badea-Guéritée, de pildă, șefa biroului de presă al reprezentanței Comisiei Europene în România, e de părere că Cioloș e un „semizeu al spațiului politic românesc”. Alina Roxana Gîrbea, care e raportor politic al reprezentanței Comisiei Europene în România, e fosta asistentă a europarlamentarului PDL Cristian Preda, pe vremea cînd Băsescu băgase statul modernizat în plutire, între cuburi de gheață. Și așa mai departe, încît, dacă te întrebi cum putea raportul MCV să conțină și alte date decît cele furnizate de membrii rețelei, ai numaidecît răspunsul: nu putea.
Rețeaua Băsescu-Macovei
comunică mai rapid, mai consistent și mai eficient decît „tabăra penalilor”. Are agenți calificați și mod de operare. Funcționează sincron cu capii instituțiilor de forță și poate mobiliza mulțimea. Opera de manipulare a rețelei e veche și demonstrabilă, dar aici nimeni nu face nimic. Nimănui nu i-a trecut prin cap să facă o plîngere. Să exprimi idei e legal, dar să răspîndești falsuri al căror efect e deteriorarea imaginii României, nu.
Pînă una-alta, „tabăra penală” nu e în stare să creeze un mecanism similar, de contracarare. Ăsta e și motivul pentru care, multă vreme de acum încolo, va trăi cu această poreclă. Un monopol pe care l-a cerut și l-a primit.