Toată suflarea artistică și neartistică de la Teatrul Național din București a anunțat că va protesta marți în fața teatrului împotriva normelor de lucru pe care Ministerul Culturii vrea să le impună în lumea autohtonă a spectacolelor.
Alexandru Paleologu a scris odată că și geniile au momente de prostie. N-a dat exemple, dar probabilitatea să aibă dreptate e destul de ridicată. Despre proști care să aibă străfulgerări de genialitate nu s-a auzit încă. András Demeter, actorul și regizorul care e ministrul Culturii, n-o fi vreun geniu, dar știe bine despre ce e vorba în lumea teatrului de la noi, așa că e greu să-l acuzi de prostie în domeniu. Atunci de unde i s-a tras ideea că, de la actori și regizori pînă la mașiniști, toți trebuie să ponteze zilnic la serviciu, pentru a dovedi că au fost la program timp de opt ore și să raporteze tot zilnic, în scris, ce fac ei ca să-și merite leafa? Ideea lui A.D. pare un transplant din Vițelul de aur, romanul lui Ilf și Petrov, despre idioțeniile Noii Politici Economice a Uniunii Sovietice.
Actorii cu condei au profitat de umorul involuntar al normelor prevăzute sau doar aprobate de ministrul András, inspirate, pare-se, dintr-un raport al Curții de Conturi ai cărei funcționari voiau, acum doi ani, ca slujitorii Thaliei să probeze că nu iau banii statului degeaba. La pachet cu premierul Ilie Bolojan, nefericitul actor-ministru s-a trezit acuzat de nazism de Lia Bugnar. Cu ocazia asta, actrița l-a atacat și la talent, și la politică pe A.D.: „un nerealizat slugarnic, dispus să-i facă pe plac șefului, cu orice preț. András István Demeter este prezentat ca actor și regizor, dar este, de fapt, unul dintre rarele rebuturi politice produse de UDMR”. Ce-i va spune mai tîrziu Lia Bugnar confratelui ei, dacă se vor întîlni în vreo distribuție? Își va retrage cuvintele sau o să-l întrebe la repetiții „Ce mai faci, nerealizatule?”
Cum nu-l cred prost pe A.D., îmi vine să cred că actorul a vrut cu normele astea să-i fi servit premierului o reducere la absurd a fixațiilor acestuia asupra eficienței muncii. Dacă nu, adică dacă ministrul a luat în serios aceste bazaconii, atunci, deși probabil că nu e genial, András a avut cu siguranță un episod de prostie administrativă, de parcă ar fi intrat la minister în rolul lui Dănilă Prepeleac cel ce și-a dat boii pe o pungă goală.