Ani de zile s-a umilit în public Teodor Baconschi, întinzîndu-se ba la picioarele preşedintelui, ba sub condurul costisitor al Elenei Udrea, ştiind că atunci cînd va fi să candideze, prima dată în viaţa lui, va avea nevoie nu doar de banii Sorinei Plăcintă, ci şi de un loc elegibil, într-un colegiu în care mahalaua violentă şi ineptă votează cum îi spune partidul. Numai că fleru-i deosebit, asemănător celui al unui leu de mare atras în jacuzzi cu pişcoturi vag mirosind a peşte, l-a pus în situaţia grea de a se umili din nou, de data asta în particular, în faţa noului şef al PDL, pe care intelectualitatea partidului nu-l prea înghite.
Neinspirat, Baconschi şi-a prezentat numărul de contorsionism vertebral după orele amiezii, cînd ochii umezi ai buldogului îndeamnă mai degrabă la fugă decît la negocieri. Aşa se face că oda stîngace a fost întreruptă abrupt, iar menestrelul trimis să candideze în diaspora, pe motiv că i se mai oferă o ultimă şansă. Dacă şi de data asta vine şi fără bani, şi fără rezultate, va putea liniştit să se retragă, căci votul scandalos de la Ambasada de la Paris aminteşte din ce în ce mai mult de norocul începătorului decît de metodele ingenioase de fraudă electorală de care avea nevoie partidul în opoziţie.