În presă, povestea cu piatra aruncată în baltă de un prost sună astfel: un jurnalist lansează o știre senzațională pe care n-a verificat-o și Ion Cristoiu sare după ea, ca să scrie, revoltat, un comentariu.
Acum, un jurnalist din Sibiu, Radu Vancu, a ouat știrea că, de fapt, cartea lui Klaus Iohannis, Pas cu pas, n-ar fi fost scrisă de el, ci de echipa redacțională de la Observator cultural, care a pus cap la cap interviurile lui de pe vremea cînd era primar de Sibiu. Operațiunea, a susținut jurnalistul sibian, care e și poet în timpul liber, ar fi fost coordonată chiar de Carmen Mușat, șefa Observatorului. Cu alte cuvinte, Iohannis s-a folosit de negri literari care i-au confecționat memoriile, pornind de la niște interviuri pe care le-ar fi mitocosit vîrînd vorbele lor printre cuvintele primarului candidat la președinție, pînă a ieșit de-o carte.
Iohannis n-ar fi fost însă nici primul, nici ultimul politician căruia un scriitor sau mai mulți îi împrumută de bunăvoie condeiul. Treaba asta nu e considerată nici plagiat, cum s-au repezit unii să decreteze prostește, nici impostură, cum au zis alții, la repezeală, ca să-l înfunde pe autorul de pe copertă. De obicei, însă, cel sau cei care scriu cărți de acest soi sînt pomeniți de cei care le semnează. Și nu sare nici un Cristoiu în sus din cauza asta.
În cazul de față, Radu Vancu, autorul știrii, a revenit cu două precizări care transformă știrea într-un fîs. Cartea n-a fost scrisă în redacția Observatorului. N-a fost nici măcar redactată acolo, iar Carmen Mușat n-a făcut altceva decît să preia din manuscris cîteva fragmente pe care le-a publicat în revistă.
Cu toate că ziaristul din Sibiu și-a transformat știrea într-o simplă ipoteză clocită în capul lui, asta nu l-a împiedicat pe Cristoiu să tragă concluzia, revoltat, că altcineva i-a scris lui Iohannis cartea pe care el a luat banii, fără să-i împartă cu adevăratul autor, și pe trupeții de la Evz să-l acuze pe tăcutul președinte de plagiat.
Cum însă știrea care l-a întărîtat nu mai era valabilă, găgeșteanul l-a tîrnuit și pe autorul dezmințirii, că a dat înapoi, de frica unor amenințări venite de la Cotroceni. De unde știe Ion Cristoiu chestiile astea, pe care le dă ca sigure? De nicăieri, firește. Dar dacă faptele nu se potrivesc cu scenariul lui, asta e vina faptelor: sînt la fel de tîmpite ca găinile care se încăpățînează să facă ouă, în loc să nască pui vii.