La șase ani după ce Rick, fostul ajutor de șerif șef al grupului de supraviețuitori din Alexandria, a dispărut, fiind presupus mort de gașca lui de vînători de zombi, iar Michonne, femeia-samurai cu care are un copil de care încă nu știe, a plecat să-l caute, cei doi se regăsesc miraculos cînd un Rick mascat, căzut din cer și ieșit dintr-un elicopter doborît, e aproape să fie decapitat de sabia nevestei care i se aruncă în brațe. Pînă la momentul reîntîlnirii, omul trăise în Philadelphia, orașul condus de Civic Republic Military, organizația armată responsabilă cu siguranța zonei. Inițial, ca un fel de prizonier cu patru tentative de evadare la activ, obligat să-și facă stagiul de ucis cadavre umblătoare, mai apoi, ca ofițer în CRM (un acronim care ar putea fi și prescurtarea de la Criminali). Cei doi sînt aduși înapoi la bază de trupele CRM sosite la locul elicopterului prăbușit și, deși se conformează ordinelor și regulilor, plănuiesc în secret o fugă împreună. Pînă cînd el se răzgîndește și vrea să rămînă. De ce? It’s complicated,ca prin status-urile relațiilor de pe FB.
Ați ghicit, sînt secvențe decupate din noul The Walking Dead: The Ones Who Live, un alt spin-off pentru alți doi protagoniști ai originalului care a murit lăsînd în urmă niște pui și mai debili decît ultimele sale sezoane agonice.
Rick s-a întors, fanii jubilează. Numai că fostul lider inteligent, calculat și responsabil ia acum decizii stupide și se pune în situații superpenibile. Povestea de dragoste dintre Rick și Michonne e găselnița pe care se sprijină tot scenariul – o dramă romantică forțată, cu un twist ridicol (omul care și-a mutilat un braț ca să fugă nu mai vrea acum să plece, indiferent cît se roagă ea de el), care complică lucruri simple și inventează chestii ilogice. Porumbeii ăștia între care nu există nici un fel de chimie sexuală se îndrăgostesc brusc după lunga despărțire, relația lor de dinainte nefiind mai mult de o necesitate fiziologică. O stație radio funcționează la nesfîrșit, fără ca bateria să fie reîncărcată (cum? unde?); antagoniștii sînt, deocamdată, cu o singură excepție anemică, invizibili, iar personajele celelalte foarte secundare – un pitic mare maestru în explozibili, pe care Michonne îl cunoaște de 20 de minute, nu prinde nici finalul episodului. Nimic cu adevărat interesant, creativ, în acest miniserial care a trecut de la supraviețuire la melodramă, de parcă ar fi un sezon special difuzat de Sfîntul Valentin în internatul unui liceu de provincie.
Că și acest spin-off e foarte prost nu-i nici o surpriză. La fiecare fiasco cinematografic se spune că n-ar fi vina actorilor, că ei joacă fix ce li se spune. Ei bine, The Walking Dead: The Ones Who Live contrazice chestia asta, arătînd cam ce se întîmplă cînd producători și scenariști sînt actorii din rolurile principale. Fără pregătire de specialitate, fără experiență în munca de a transpune idei în imagini convingătoare, tot ce poate ieși din mintea lor de păpuși trase de sforile regizorului e rezultatul unei viziuni profund emoționale. În cazul de față, dezvoltarea epică a inscripției infantile zgîriate pe peretele WC-ului școlii Michonne se pupă cu Rick.
The Walking Dead: The Ones Who Live, 2024-, The Walking Dead, varianta superromantică, creat de Scott M. Gimple, Danai Gurira și Andrew Lincoln, șase episoade de 48-55 de minute, difuzat de AMC.
1.360 de vizualizări
de mult n-am mai văzut ceva mai penibil decât episodul 4 al acestei serii, scris de actrița care o joacă pe michonne, în care cei doi se văicăresc 50 de minute (ea – hai cu mine!, el – nu și nu!), pentru ca în final, să pornească la drum împreună, găsind (după 20 de ani de la sfârșitul lumii) o mașină hibrid (care nici nu se inventase la data primului episod din the walking dead) cu bateriile încărcate, desigur și care – culmea penibilului! – mai avea și cutie de viteză manuală