În ’89, România a făcut stop cardio-respirator. Cum toți se bucurau în jurul ei, s-a târât singură la Urgență. De-atunci tot e resuscitată. Cu intermitențe, în ture, sau după cum are liber vreun doctor.
Noaptea e lăsată singură în salonul de la Urgență, să-și facă proceduri după poftă. Și-a descărcat curent în cord cât n-au putut să șutească băieții deștepți din energie, și-a făcut respirație gură la gură ajutându-se de-o asistentă căreia i-a promis c-o ia de soție când s-o pune pe picioare. Ba și-a dat și șpagă singură, doar ca să fie totul bine.
Am mers la școală, ne-am îndrăgostit și am făcut copii, ne-am sărbătorit zilele de naștere, am sărbătorit cu sfințenie ziua de Paște și am tras cu șampaniile de Revelion pe un cadavru.
Am făcut-o cu bună știință și continuăm să o facem cu bună știință – proximitatea civilizației ne-a contaminat de o speranță prostească: până la urmă va începe să respire și cadavrul nostru, până la urmă vom simți sub tălpi pulsul României.
Am știut în tot acest timp că se fură, că suntem conduși de imbecili, că se fac averi din hoție, că investitorii vin pentru mâna de lucru ieftină, că se dau scutiri de taxe și alte facilități fiscale doar ca să fie niște locuri de muncă prost plătite, că învățământul se prăbușește, că resursele sunt transformate în bani privați. Dar, hei, lasă, că până la urmă UE ne va infesta cu proceduri și standarde, cu reglementări, și, într-un final, cu bunăstare, lasă că vin americanii și se pun cu scula anticorupției pe noi, lasă că nu rămânem noi în căcatul ăsta.
Nu există nici o presiune pe instituții.
Parlamentarii nu au nici o răspundere în fața celor care-l aleg – 4 ani ești ostaticul unui parlament incontrolabil. Partidele sunt organizații de criminalitate economică.
Parchetele au genunchii scrântiți de Servicii.
SRI, o organizație aproape ocultă, lipsită de orice control din partea societății, trimite, cică, niște informări instituțiilor statului, dar nu se miră dacă instituțiile nu fac nimic cu ele. Cu atât mai mult cu cât, oameni din acele instituții sunt înșurubați în grupuri de interese economice.
Societatea civilă a devenit o adunătură de băieți hrăniți cu bani de cei care vor să se audă în România că “taxele mici și piața liberă” sunt motoarele bunăstării și că trebuie să muncim “pe doi lei”.
“Strada”, un fel de clasă de mijloc aiuristică, incultă politic, “vrea o țară ca afară”, în vreme ce ăia “de afară” vor cu totul alte țări și ei – generații întregi dezarticulate de politici economice care au vărsat crizele în capul săracilor și au conservat profiturile în zona marilor biznisuri.
Acum, prin scandalul Hexi Pharma, Tolontan, Rise Project și ceilalți nu stabilesc un diagnostic, ci prezintă raportul medico-legal. Să sperăm că măcar autopsia va fi un succes.