România e pregătită pentru dictatură

De cîteva luni, discursul public s-a schimbat radical. Nu tot, ci discursul public al celor care, de doi ani, încearcă să stabilească agenda publică. Nu mai vorbim despre atacuri la adresa Justiției și a independenței sale, ci ni se vorbește direct despre dictatura ce va să vină sau, pe alocuri, chiar a venit. Da, asta este noua temă: dictatura. Se vorbește despre ea cu gura plină, cu spume ce însoțesc această plenitudine, cu îndârjire și convingere. E dictatură pentru că PSD face ce vrea, deși PSD nu face deloc ce vrea. E dictatură pentru că presa nu e liberă, iar oamenii nu pot vorbi liber, deși presa este mai liberă ca niciodată, iar acuzațiile de dictatură vin de la oameni care se exprimă extrem de liber, când vor și unde vor. E dictatură pentru că niște partide cu actele în neregulă nu sunt lăsate să se înscrie în alegeri, deși sunt lăsate, chiar dacă încalcă legea. Așadar, e dictatură, deja. Și o să mai vină dictatură, dacă nu câștigă alegerile USR, +PLUS și alte partide care mai au tot timpul să apară până la parlamentarele din 2020.

Dar este oare dictatură?

Conform definițiilor seci, de dicțonar, dictaturile sunt regimuri politice în care puterea este exercitată de o singură persoană sau de un grup de persoane, fără ca autoritatea lor să fie limitată prin legi. Dictaturile sunt asimilate, de asemeni, exercitării puterii prin violență și coerciție.

Așadar, este dictatură acum în România? Sunt băgați în închisoare oameni nevinovați, doar pentru că au o părere contrară Puterii? Sunt bătuți opozanții puterii legislative și guvernamentale pe străzi? Face puterea legislativă absolut ce vrea? Face Guvernul doar ce vrea, fără a respecta legile?

Sigur, există povestea violențelor din 10 august 2018. Violențe ale jandarmilor împotriva populației care protesta pașnic în Piața Victoriei. Este acesta un semn de dictatură?

În primul rând,

din 2012 asistăm la proteste de stradă care nu respectă legile românești în vigoare. Unele au fost proteste spontane, cele mai multe, însă, au fost îndelung pregătite, organizatorii ar fi putut să-și găsească timpul pentru a îndeplini minimele cerințe ale legii care reglementează adunările publice. Nu au făcut-o, iar asta a plasat mai mereu protestele respective în ilegalitate. Adică în afara respectării legii. Ar fi fost simplu pentru orice regim chiar democratic, nu neapărat dictatorial, să împrăștie respectivele proteste cu ajutorul forțelor de ordine. Dar nu au făcut-o. Chiar și pe 10 august 2018, oamenii aceia au fost lăsați să stea în Piața Victoriei, să blocheze circulația și să facă ce vor ore întregi. Că manifestanții violenți au fost infiltrați, că făceau parte dintr-o provocare, rămâne să ne spună Parchetul General, care se ocupă intens de anchetă.

În Franța, însă (iar comparația este obligatorie), forțele de ordine jumulesc manifestanții în veste galbene de  luni de zile. Există, deja, cel puțin 11 morți, mii de răniți și mii de arestați, din 17 noiembrie încoace. Există mai mulți manifestanți mutilați de grenadele GLI-F4 folosite de forțele de ordine franceze.

Este Franța o țară aflată sub dictatură? Dacă nu este Franța, unde manifestanții sunt brutalizați constant din noiembrie, week-end de week-end, atunci este România, doar din cauza acelui 10 august?

Nu cred că în România

ne aflăm în plină dictatură, dar asta nu mă oprește să cred că România este cu adevărat pregătită pentru dictatură. Că cel puțin o parte a României o dorește, o așteaptă, speră la ea. La ea, la Dictatură.

Poate veni dictatura de la la pesediști? Poate, sigur că poate, dar nu în legislatura asta, cel mai probabil. Căci, din 2012 încoace, din vremea în care Ponta accepta fără scrâșnire directivele șefului Comisiei Europene, PSD a sfârșit mereu prin a face pe plac ba străzii, ba CE. Până acum, dictatorii din PSD nu au încălcat Constituția sau deciziile CCR. Pe de altă parte…

Dar să nu vorbim despre alte părți. Să acceptăm că PSD ar putea instaura dictatura, doar că, deocamdată, nu a făcut-o. Ar putea alte partide să instaureze dictatura? În aceeași logică, da. Numai că ele ar trebui să mai și ajungă la putere.

Dar ce ar putea face

cineva pentru a primi aplauze la scenă deschisă chiar după ce a dat drumul la dictatură? Păi, să vedem ce este apreciat în număr masiv de către cei care sunt pregătiți să accepte dictatura:

– un dictator aprobat de publicul frumos și liber ar putea da o ordonanță prin care adversarii politici să fie băgați la închisoare. Măsura a fost propusă de către consilierul președintelui USR și s-a bucurat de un larg sprijin popular.

– un dictator luminat și aplaudat ar putea decreta că toți ceilalți sunt obligați să respecte legea, mai puțin el și oamenii lui.

– un dictator iubit ar putea face să dispară televiziunile și publicațiile care nu difuzează decât ceea ce aprobă dânsul sau consiliul înțelepților care-l înconjoară. Domnul Șora a declarat că astfel de instituții media merită să dispară, iar lumea a fost de acord.

– un dictator apreciat ar putea susține că este absolut normal ca oamenii să fie arestați ilegal, ca oamenii să fie anchetați ilegal, ca oamenii să facă pușcărie fără să existe dovezi.

Toate aceste lucruri au fost

deja enunțate și s-au bucurat de un enorm val de apreciere. Unele s-au și întâmplat și s-au bucurat de un enorm val de apreciere.

Așadar, România este pregătită pentru dictatură? Este.

Dacă la început, simbolic, îl vom avea drept dictator onorific pe domnul Șora, vom fi chiar fericiți. Nu doar că filosoful posedă capacitatea ontologică de a fi un dictator suav, dar a trecut prin trei dictaturi în viața sa și nu îi putem găsi nici măcar un singur rând scris în care a condamnat vreuna dintre ele, mai ales pe cea mai lungă, aia comunistă.
Așadar, să fie dictatură, numai să nu fie din Teleorman și să aibă dinții OK. Restul sunt detalii care țin și de drepturile omului, dar drepturile omului sunt lux, cum spunea și un fost ministru al Justiției tehnocrat.

2.771 de vizualizări