În timp ce lucrările de cercetare științifică ale atâtor și atâtor politicieni stau ascunse prin te miri ce subsoluri, că trebuie sărmana Emilia Șercan să facă, azi-mîine, un curs de minerit pentru a putea facilita publicului accesul la ele, iată că minunatul stat român bagă o cîrcă de bani în achiziția unor baze de date, care să ducă cercetarea românească pe noi și noi culmi.
Există, cum probabil mulți dintre doctorii politichiei de la noi nu știu, o Asociație a Universităților, a Institutelor de Cercetare-Dezvoltare și a Bibliotecilor Centrale Universitare din România, care are un proiect numit ANELIS PLUS, în care se vrea acces la resurse electronice, baze de date, un campus virtual și un depozit național de baze de date. Care depozit înseamnă și achiziția de arhive, nu doar contribuția mediului academic autohton, că ăla e mai mult la secret.
Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, un minister care i-a găzduit, printre alții, pe Daniel Breaz, finul cunoscător de Eminescu, care – apropo – e acum mare membru PNL, după ce a fugit din PSD cu Dragnea și de la Dragnea direct să țină discursuri despre liberalism, pe la organizațiile de tineret ale PNL, sau pe Florin Roman – chiar el –, ei bine, ministerul ăsta are un program numit „Dezvoltare a sistemului național de cercetare-dezvoltare“. Iar în acest proiect de dezvoltare a dezvoltării e prins și un subprogram, numit „suport“, care vizează „servicii de acces la literatura științifică“. Iar în subprogramul ăsta este numită Asociația aia a Universităților, Institutelor de Cercetare-Dezvoltare și a Bibliotecilor Universitare, de care ziceam la început, ca fiind un potențial contractor. Or, chestia asta tocmai s-a întâmplat, în sensul că, pe 5 octombrie, asociația asta a cumpărat „servicii de acces la literatura științifică și tehnică“ în valoare de 9.428.840 de lei plus TVA, de la E-NFORMATION SRL, și de alți 868.750 de lei plus TVA, de la Romdidac SA.
Romdidac SA, fosta Companie de Material Didactic, din subordinea Ministerului Învățămîntului, a fost privatizată după 1990, ulterior fiind controlată de un domn pe nume Bolboașă. Și, cum ați ghicit, nu e tocmai la prima aventură în relația cu statul, fiind implicată în scandalul diplomelor false de la Universitatea „Spiru Haret“, de prin 2009, ori cîțiva ani mai tîrziu, cînd DNA s-a apucat să deschidă un dosar ce-i avea ca protagoniști pe Ecaterina Andronescu și Romdidac, în speță un contract prin care fostul ministru ar fi oferit Romdidac monopolul pe diplome de studiu, în baza unei simple convenții semnate în 2002.
Cealaltă companie, E-NFORMATION SRL, și care a luat grosul banilor, poate fi regăsită online într-o sumedenie de cursuri și sesiuni de instruire, pe la biblioteci – tot în cadrul acestui ANELIS PLUS sau chiar pe la universități de renume, cum ar fi Universitatea „Valahia“ din Tîrgoviște sau Universitatea „Spiru Haret“. Conform datelor publicate în SEAP, cei peste zece milioane încasați de E-NFORMATION sînt pentru: „Servicii de acces la Platforma de reviste ProQuest Central – acces 2 luni“ (pentru 713.000 de lei); „Servicii de acces la Baza de date Scopus – acces 2 luni“ (pentru 1,2 milioane de lei); „Servicii de acces la Platforma de reviste SpringerLink Journals – acces 2 luni“ (pentru 992.000 de lei); „Servicii de acces la Bazele de date Clarivate Analytics (Web of Science-Core Collection, Journals Citation Reports şi Derwent Innovation Index) – acces 2 luni“ (pentru 3,9 milioane de lei) sau „Servicii de acces la Platforma de reviste IEEE-IEL – acces 2 luni“ (pentru puțin peste un milion de lei), ca să dăm cîteva exemple doar.
Or, la drept vorbind, inițiativa asta e chiar lăudabilă. Ce poate fi mai frumos decît un stat care dă milioane de euro unei asociații, care-i dă apoi unor firme de renume, ca să aibă cercetătorii români acces la publicații și reviste internaționale? Asta în condițiile în care adevăratele lucrări de cercetare din țara asta, doctoratele și masteratele politicienilor, rămîn ascunse prin te miri ce sertare din beciurile instituțiilor.