Marți, 7 aprilie, Federația Română de Handbal a organizat o mare gală intitulată „90 de ani de excelență, pasiune și performanță“. Evident, s-au împlinit nouă decenii de la înființarea ei. Au participat toți beneficiarii actualei guvernări a handbalului românesc, cîteva glorii din vremuri foarte îndepărtate și puțini reprezentanți ai generațiilor bune, dar mai apropiate de zilele noastre. A fost frumos, s-au dat diplome, s-a băut șampanie, s-au făcut poze, s-au aplaudat excelența, pasiunea și performanța. Bravo!
A doua zi, miercuri, 8 aprilie 2026, s-a scris și istorie. În Sala Polivalentă din București, Naționala de senioare a egalat un record și a doborît altul: a luat bătaie la cea mai mare diferență și a primit cele mai multe goluri din istorie în același meci. A fost un memorabil 25-45 cu Norvegia, singura echipă care ne mai bătuse la 20, acum 26 de ani, la Europene: 35-15. Dar 45 de goluri nu ne-a mai dat nimeni pînă acum. Norvegia e campioana olimpică, mondială și europeană en titre. De mulți ani e aproape imposibil să rateze vreo medalie la cele trei competiții menționate mai sus, dar, în mod obișnuit, ia aurul. Se bucură și de cea mai bună jucătoare din lume, Henny Reistad, care, la 27 de ani, cît are acum, a depășit-o de multe ori pe Cristina Neagu la handbalul cu echipa. La handbalul individual încă e în spatele fetei noastre.
Imediat după meci, o jucătoare româncă, Sonia Seraficeanu, a spus asta: „Acesta este un rezultat fals pentru echipa Națională a României“. E declarația care arată cel mai bine unde ne aflăm cu mintea și unde sîntem, de fapt, cu jocul. E eterna demonstrație de rupere de realitate și lipsă de fair-play împrumutată din fotbal. Marii campioni, chiar și atunci cînd te zdrobesc, la sfîrșit te laudă și îți spun vorbe frumoase, menite să te încurajeze. Noi, pe lîngă faptul că sîntem mediocri, sîntem și nesimțiți. Norvegia ne-a bătut într-o competiție înființată recent, cu statut mai mult amical, unde ai șansa să joci fără mare presiune. Chiar și în condițiile astea, ale noastre au clacat teribil, arătînd ca o echipă din lumea a treia a acestui sport. La turneele finale mari poate fi mult mai rău.
Între timp, Naționala noastră a bătut Polonia în deplasare și s-a calificat în Final Four-ul EHF Euro Cup 2026. Acolo, dacă ne ferește Dumnezeu, poate nu mai dăm din nou peste norvegience. Există pericolul să fi văzut și ele declarația Soniei Seraficeanu și să ne ajute cu un rezultat adevărat. Poate ne-ar face bine o bătaie la vreo 25 de goluri diferență. Poate înțelegem că ceea ce credem noi că e excelență nu are nici o legătură cu performanța.