Mai mergeţi cu trenul? Dacă da, atunci mi-aţi cîştigat respectul profund, promit să fredonez „tam-tadam-tam, tam-tam!“ à la Indiana Jones cînd vă întîlnesc. Vorbesc cît se poate de serios şi nici prin gînd nu-mi trece să fac mişto de voi. Asta e treaba CFR-ului, nu-i frumos să mai răsucesc şi eu biletul în rană.
„Dar bine“, veţi protesta din fotoliu (că-n Piaţa Universităţii v-a fost prea lene să mergeţi), „ce treabă are CFR-ul cu Indiana Jones? În tren nu explorezi caverne uitate de lume şi nici nu te fugăresc bolovani uriaşi la vale.“ Corect: în bou-vagoanele româneşti miroase mult mai rău, iar bolovanii nu cad, ci se înghesuie să urce în tren.
1) Troller-ul cu domnişoară – Sau domnişoara cu troller, este imposibil să determinăm exact cine conduce în relaţia dintre fată şi gentoiul în care încape lejer populaţia unui orăşel chinez, plus verii de la ţară. Instinctul ar zice că domnişoara conduce, iar logica îl susţine pînă la capăt: da, e perfect normal să înghesui tot dulapul în bagaj cînd pleci acasă pentru două zile. O fată la modă trebuie să aibă la ea ţinute pentru toate ocaziile: de oraş, de discotecă de ţară, de cealaltă discotecă şi, evident, zece costume diferite de baie, că nu se ştie cînd se deschide o plajă de nudişti în Dorohoi. Dar nu disperaţi, există o veste bună: fetele cu troller au loc doar în capătul vagonului. În capătul opus celui pe unde urcă.
2) Toaleta – Aţi ajuns la capătul răbdării şi aţi răbufnit: „Mă *bip* pe el de CFR!“. S-o credeţi voi! Studiile Institutului Român de Fizică au demonstrat că toaleta unui tren românesc există doar în două stări de agregare: încuiată sau înfundată, ultima fiind confundată alternativ fie cu starea lichid-scîrboasă, fie cu aia solidă-bocnă, dar numai cînd e iarnă. Şi atunci, vă întrebaţi, unde…? E foarte simplu: vă abţineţi de la comentarii sau apelaţi la copacii de pe marginea şinelor, pentru că uşa poate fi deschisă în timpul mersului. Şi nu vă feriţi de naş, că e OK: bugetul CFR nu mai prevede de ani buni bani pentru spălatul geamurilor.
3) Vînzătorii de ziare – Dacă nu v-aţi împiedicat încă de ocupantele locului I, nu disperaţi. Sigur au greşit vagonul, revin imediat. Pînă atunci, savuraţi statul pe loc, pentru că şirul s-a blocat într-un urlător de „Ziare şi reviste aveeem!“. Nu mormăiţi că ziarele sînt de-acum trei zile şi oricum nu cumpără nimeni – ele sînt doar un pretext. Adevăratul rol al vînzătorilor e să vă facă să uitaţi mirosul de transpiraţie al celui din faţă. Ba, dacă aveţi noroc, chiar să-l regretaţi ca pe un prieten drag.