Reporter: Cît ați furat?
Rudel Obreja: Un costum de haine şi-un bilet de avion pentru fiică-mea! Dar şi pe astea le-am furat ca prostu'… înregistrîndu-le în contabilitate! Psihoza hoţiei s-a generalizat atît de tare în România, încît nici mie nu-mi mai vine să cred că n-am furat!
R: De fapt, de ce ați furat? Nu era suficient să veniți cu Bute și să cereți, pur și simplu?
R.O.: Ar fi fost catastrofal… ce-ar mai fi tocat malaxorul presei?! În loc să vă bucuraţi pentru "subiectul bombă", îmi daţi idei de corectitudine! Ce fel de ziarist sunteţi, domnule?! Data viitoare aşa voi face. Apoi, vă voi lua eu dvs interviu, lăsîndu-vă fără slujbă. Raportul Gărzii Financiare vă poate demonstra că s-au plătit toate taxele şi impozitele, că n-a fost nicio firmă fantomă implicată, că totul a fost ca-n filmele cu proşti! Nimeni n-a furat nimic, dar suntem suspectaţi toţi ! Lupu', lupu', lupu'!!! Lupu' însă, îşi face nestingherit de cap, pe la alte stîne…
R: De ce țineți cu dinții de Federația de Box? N-ar fi mai bun Doroftei?
R.O.: Păi cu ce să ţin, că mîinile-mi sunt ocupate cu ce-am furat! Ţin cu dinţii de cîteva principii fundamentale: DEMNITATE şi ONOARE! Cei din AIBA (Federaţia Mondială de Amatori) dictează în interiorul ţării noastre, călcîndu-ne în picioare cu tot cu valorile pe care încerc să le apăr! Din păcate, cei mai mulţi uită că strămoşii noştri şi-au jertfit copiii şi pe ei înşişi, pentru ca noi să trăim, la noi în ţară, cu demnitate şi onoare. Astăzi, pentru un pumn (!) de bani, ne batem care să-şi vîndă primul sufletul… "Nu poti îngenunchea un popor deprins să se tîrîie"! Aici am ajuns, din păcate. Pentru toate cele de mai sus, şi încă altele, ar fi mai bun, şi el, şi cei din spatele lui.
R: Doroftei, totuși, a arătat că se pricepe la afaceri. Are un bar în Ploiești…
R.O.: Păcat că are momente de revelaţie o dată la 10 ani! Vine cu forţe proaspete, are mintea odihnită, timp de 10 ani de cînd s-a lăsat de box nu şi-a obosit-o cu "trebile" boxului, însă s-a "trezit din pumn" şi a dat sentimentul datoriei buzna peste el în toiul nopţii! Nu mai putem muta Federaţia în barul lui, s-a mutat deja barul în Federatie! Un bar dintr-o comună, de la ţară, cu mult fum, gălăgie, vociferări greu inteligibile, şi-un final apoteotic… Kafka…
R: Tot Doroftei spune că ați împrumutat Federația cu 200.000 de euro? De ce? De unde?
R.O.: E prima veste bună! În nume personal, nu-i aşa?! Cum de unde, domnule?! Da' matale n-ai înţeles stilu' meu?! Mai întîi fur, înregistrîndu-i în contabilitate, apoi mă trezesc că-i dau cu împrumut "pe persoană fizică" Federaţiei, după care mă întreb şi eu, hamletian : "da' de unde naiba i-am avut, dom'le?!" Ceea ce nu mai înţeleg nici măcar eu este dacă asta-i bine sau e rău?! Şi cum de a aflat el asta?! I-au spus inspectorii de la DLAF? Păi de ce nu ne-au anunţat pe toţi, aşa cum au făcut şi cu "presupusele fapte de corupţie", de ce nu au aruncat-o şi pe asta-n presă? Sau ni le dau cu porţia…? Mai vrem puţină pîine, circul e mai greu de digerat fără pîine… Leii flămînzi abia ne-aşteaptă… Cît a trecut de-atunci, vreo 2000 de ani, o bagatelă, parc-ar fi aievea…
R: Dacă Federația nu dă banii înapoi (și de unde să-i dea, că e dezafiliată), cum aveți de gând să recuperați datoria?
R.O.: Dilemă mare, monşer! Cei care vor veni o vor împrumuta şi ei, şi-i iau eu! Sau, dacă nu, atunci vindem tot din bar, sticle goale, pahare murdare, mucuri de ţigară (sic!), chiar şi pe barman, că-i şi el de vînzare, după cum am putut vedea, şi-i facem la loc, exact atîţia cîţi au fost! Ne afiliază ăia la loc, mîndri-foc-nevoie-mare şi-apoi să te ţii realizări! Exact ca-n "Republica lui nenea Iancu", cadrul e perfect, actorii sunt din piesa asta mai abitir decît însăşi cei mai originali posibil!
R: Tolontan spune că ați fi specialist în recuperări…
R.O.: Vedeţi?! A apărut a treia variantă, cea mai plauzibilă de vreme ce e oferită de marele Tolo! N-am fost în stare să-mi recuperez cei 400.000 de eurp tăiaţi de Minister, dar la vremea aia nu-mi spusese don' Tolo de ce sunt în stare! Nici specialiştii nu mai sunt ce-au fost, dom'le… am decăzut cu toţii, am ajuns să ne mînjim pentr-un costum de haine, a la Cuba Gooding jr! Marlon Brando e desuet…
8. Cînd a dat banii pentru gala Bute, Udrea a cerut ceva înapoi?
R.O.: Desigur! I-a vrut pe toţi, şi bursa lui Lucian, şi pe cea a lui Mendy, a vrut tot bugetul Galei înapoi! Era în stare să se urce pe ring ca să ia toţi banii, Udrea! Acum sper că s-au liniştit toţi cei care credeau că n-a vrut nimic! Mai bine mi-i cerea mie, la ureche, în şoaptă, îi dădeam şi nu mai ştia nimeni. Aşa, s-a repezit în ring, şi-a vrut de la toată lumea. Are dreptate presa, dom'le. Dar dacă Udrea i-a luat pe toţi, eu ce mama naibii am mai furat?! Chiar puteţi crede că aşa s-a întîmplat, că Udrea, în biroul de la Minister, a făcut o şuşă cu Obreja?!
R: Da’ dacă cerea, spuneați?
R.O.: Nu, nu cred c-aş fi putut spune. În această situaţie nu putea cere! Nu aveam şi nu am nicio confidenţă cu domnia sa. Chiar credeţi că asemenea lucruri se fac oricum, cu oricine şi în orice condiţii? Am avut o dispută cu doamna Udrea legată de bugetul Galei, mi-au tăiat atît la negociere cît şi la decontare foarte mulţi bani! Expunerea mediatică a brandului turistic s-a ridicat la aproximativ 90 milioane de euro, în cifre de audienţă, conform Agenţiei care a monitorizat toată campania! Iar Ministerul doamnei Udrea a plătit DOAR 1,5 milioane de euro. Eu o respect pentru curajul de a se fi implicat într-o asemenea provocare (riscurile pot fi evaluate acum), dar n-am fost "foarte fericit" în urma acestei colaborări! Toţi cei implicaţi am fost şi suntem tîrîţi în scandaluri mediatice. Întrebaţi-vă voi : "a meritat"?
R: Vă e frică de pușcărie, sau credeți că vă veți impune cu forța?
R.O.: Să mă impun cu forţa… Unde? Să nu ajung acolo? Ce să fac, să bat judecătorii? Sau acolo, la puşcărie, să mă impun cu forţa? Majoritatea îşi doreşte să mă vadă acolo… Aşa suntem cu toţii: gîndiţi-vă, fiecare, cînd vede cîte-un "corupt" în presă, care-i impulsul interior? Să-l bage la puşcărie pe nenorocit! Ce justiţie, ce judecată… E de-ajuns că ne-a spus presa, a furat deci e vinovat! Gata, nu mai e niciun dubiu, las' că ştim noi c-a furat, nu mai e nevoie de alţii, ăia-l scapă, îl apără, noi suntem justiţia, noi suntem poporu'!
Asta strigă "constiinţa nepatată" a fiecaruia dintre noi! Chiar şi cea a Cavalerului Justiţiei şi Dreptăţii, micul Tolo…
Şi-atunci, la ce bun să-ţi mai strigi durerea, pentru ce să te mai aperi? Nu-ţi mai foloseşte la nimic, nici măcar să te convingi pe tine însuţi… Rămîi vinovat chiar şi-n faţa propriei conştiinţe.
Exclusiv online