La ieșirea din pușcărie, primită cu flori ca Mariana Nicolesco după un recital la operă, Elena Udrea a stat puțin de vorbă cu presa. Am ascultat toate răspunsurile pe care le-a dat jurnaliștilor și mi-au rămas în cap următoarele idei:
Elena Udrea consideră că a executat aproape patru ani de încercare, nu de pedeapsă. Nu a făcut pârnaie în urma unor fapte ilegale și unor sentințe judecătorești, ci a fost încercată de Dumnezeu.
A ieșit pe poarta de la Târgșor cu Cel de Sus în gură, ca orice infractor celebru și greu, dovedit sau nu, pe care l-am văzut în ultimii mulți ani. A fost amintit și Gigi Becali, doamna Elena spunând că îl apreciază foarte mult.
Pârnaia a convins-o să nu mai organizeze vreodată gale Bute. Morala ar fi că în viață nu e bine să furi, să înșeli sau să faci gale Bute.
Pare mâhnită că a făcut pușcărie pentru nimic. Și eu aș fi. Gala Bute e chiar nimic față de alea grele, pentru care a avut privilegiul să se închidă ochii și să nu fie deranjată cu nicio anchetă, cu nicio condamnare.
A apărut cu un tatuaj în zona pieptului, despre care jurnaliștii au întrebat-o dacă și l-a făcut în pușcărie. A spus că e făcut înainte, e numele fetiței ei scris pe piele. Dacă reintră în politică, șoferii de basculantă și fotbaliștii vor aprecia mult asta.
Apropo de politică, Elena Udrea a spus, în glumă, că o bate gândul să se reapuce de ea când vede cine o face astăzi. Adevărul e că pe vremea ei avea de-a face numai cu Brătieni, nu cu hoți și golani după faptele cărora s-ar putea preda corupția la cele mai bune universități din țară.
Fetița ei a venit de aproape 150 de ori în vizite la pușcărie. O dramă de nedescris, mult mai mare decât cea a copiilor care nu își văd părinții cu anii. Părinți care au fugit în străinătate să muncească din cauza celor ca Udrea, care au avut grijă să lase oamenilor de rând suficent de puțini bani cât să ducă un trai mizerabil în țara lor.
După ce a fugit și s-a sustras executării pedepsei, femeia s-a întors cu nădejdea că și ea va fi rejudecată și lăsată în pace. Ca alți mari șmecheri, desigur. Elena Udrea este un exemplu de ghinion cumplit, de personaj politic care devine victima răzbunărilor dintre servicii. O ofrandă adusă zeilor furtului la cel mai înalt nivel posibil în România.
România e țara unde vrea să-și crească copilul. Ce vorbe frumoase și pline de patriotism! Asta or fi vrut și alte câteva milioane de familii refugiate în Spania, Italia și Anglia, plecate din calea hoardelor de politicieni ca ea. N-au putut rămâne de frica morții de foame.
Pușcăria e foarte grea, mai grea la femei decât la bărbați. Viața după gratii e plină de lipsuri, de îngrădiri, de frustrări. Serios? Dar viața oamenilor care cu banii din salariile din care nu-și pot permite mai nimic cum e? Mulți români cinstiți acumulează zilnic mai multe frustrari decât un deținut. Doar că lor nu le plătește cheltuielile curente statul, ci îi hăituiește cu taxe și impozite de parcă s-au născut cu prezumție de vinovăție fiscală.
Elena Udrea vorbește despre colegele de penitenciar extrăgându-se cumva din rândul lor. Lasă impresia că a fost în vizită pe la ele, dar a rămas atât de marcată de soarta lor încât a decis să facă acolo și un voluntariat full time de aproape patru ani. A spus că și-a făcut acolo multe prietene, pe care nu le va uita. Le și văd pe fetele din Târgșor, peste ani, în vacanțe în Costa Rica, cu Udrea ghid. Sau, când vineri dimineața plouă în București, dând un raid la Monte Carlo până duminică seara.
A zis și de recidivă. Pușcăria nu te reabiltitează. Pușcăria îngroapă oameni. Ei, de exemplu, i-au tăiat entuziasmul de a mai face fapte bune. Slavă Domnului!
Spre final, înainte de a se urca în mașina care avea să o ducă la căminul conjugal, doamna Elena Udrea și-a exprimat speranța că o va întreține soțul până când își va găsi ceva de lucru. Ceva în privat, în zona ONG, a mai zis ea. N-ar mira pe nimeni dacă am vedea-o vânzătoare la Mega Image sau rânind la adăposturi pentru animale fără stăpâni.