Da, însă nu avem de unde. Convocarea doamnei Iohannis la anticorupți poate să însemne mult, dar, la fel de bine, poate să nu însemne nimic.
Foarte mult înseamnă că doamna Iohannis nu a fost convocată la întrebări în tot acest timp. Și mult mai mult că nu a fost chemat Klaus Iohannis.
În cazul celor doi, lucrurile sunt simple și stau scrise de judecători în motivări definitive.
Foarte pe scurt: faptul că președintele și soția sa nu au fost trimiși în judecată în toți acești ani este un malpraxis la fel de strident ca acelea făcute de Onea & Portocală.
Lucrurile sunt mai simple decât vor mulți s-o recunoască: în 1999, lui Carmen Iohannis i se retrocedează o clădire în centrul Sibiului. În 2005, Justiția dă o decizie definitivă că actul prin care Carmen Iohannis a fost făcută proprietară e fals. Deși Justiția le-a spus în 2005 soților Iohannis că au luat o casă cu un act fals, ce au făcut ei? Nu au plecat din casă, ci s-au judecat până în 2016, când au fost scoși din casă. În tot acest timp, Raiffeisen Bank le-a băgat în buzunare 320.000 de euro din chirie.
Atât de simple sunt lucrurile. Timp de aproape 13 ani de zile, Carmen Iohannis a tras de un proces în care se baza pe un act declarat deja ilegal de instanță. Se judeca însă pentru a lua, pentru a continua să-i intre în cont banii de la Raiffeisen Bank.
Atât de simple sunt lucrurile și cu banii. Din 2005, de când s-a dovedit că actul de moștenire pe baza căruia i-a fost retrocedată casa e un fals, putem spune că, cel puțin din punct de vedere moral, familia Iohannis a luat bani pe chirie într-un mod cât se poate de mizerabil.
Klaus Iohannis este chiar în mijlocul afacerii: el cumpără ”foarte avantajos”, cum zice într-un interviu la Digi24 când e chestionat despre case, ceea ce fusese retrocedat pe baza aceluiași act fals prin care și doamna Carmen se umpluse de proprietate în centrul Sibiului.
Atât de simplu.