E greu de înțeles cum cei din USB nu înțeleg ridicolul în care persistă neasumându-și nici o poziționare politică.
Așa, ca o strategie de moment, nu foarte inteligentă – Noi nu suntem partid, pentru că românii s-au săturat de partide, pentru că partidele înseamnă PSD, PNL UNPR etc. – hai, a mers. Însă nu am auzit nici un cuvânt din partea USB între timp despre cum se raportează la piață, la taxare, la privatizări, la redistribuirea veniturilor, la Învățământ, Sănătate sau la orice altceva.
Noi suntem curați și vrem să facem bine, nu ca toți ceilalți care sunt corupți și vor să facă rău! – iată cum sună, în forma lui cea mai elaborată, programul USB. Gabriel Liiceanu, în iubirea sa necondiționată pentru piața liberă, s-a arătat cutremurat de faptul că Nicușor Dan nu jură pe drapelul pieței libere. Și, culmea, avea dreptate. Nu că nu jură, ci că se afundă în sine însuși la astfel de întrebări, lăsând să iasă la suprafață platitudini despre curățenia sufletească și bunele intenții.
Dar și curățenia asta, am văzut, are mai multe fețe. Adică poate avea și aspecte murdare, cum un aspect murdar are legătura dintre Clotilde Armand și Bechtel.
Să știm ce crede USB despre Marșul Diversității nu e un moft… Să știm ce părere are USB despre scutirile de taxe pentru marile companii nu e opțional dacă zici că ești partid și te prezinți în alegeri. Oare ce crede USB despre salariul minim? Dar ce crede USB despre industria lohn?
Altfel, am aflat cât de cât ce crede USB despre Brexit: “Plecarea Marii Britanii din UE este un serios semnal de alarmă, reflectând deficiențe în conducerea Uniunii Europene, care s-a îndepărtat de interesele naționale ale statelor membre. Uniunea Salvați Bucureștiul consideră că România trebuie să acționeze pentru ca UE să țină cont și de interesele națiunilor”.
Drăguț, aproape înduioșătoare chestia asta cu “interesul națiunilor”. Dar tot e ceva, începem să ne cunoaștem.