Ministerul Energiei, desprins din cel al Economiei și Energiei, ca să aibă coledzi și valorosul liberal Virgil Daniel Popescu, a avut de gestionat un capitol important din PNRR, cel destinat energiei și tranziției la energia verde. Prin PNRR se alocă acestui domeniu, în varianta actuală, 1.625.500.000 de euro. Nu sunt, neapărat, mulți bani în raport cu țelurile propuse. Numai înlăturarea cărbunelui dintre sursele de producere a energiei ar solicita, cu siguranță, mult mai mulți bani, dar este clar că nu putem acoperi doar din acest plan toate nevoile pe care le are România. Nici în domeniul energiei, nici în cel al infrastructurii de transport, nici în sănătate etc. Ca de obicei, trebuie împărțit un pai la doi măgari. Problema apare când cei care fac împărțeala sunt măgarii înșiși. E foarte posibil ca în astfel de momente măgarii să decidă că banii împrumutați de către statul român trebuie dirijați în investiții private, cu firme alese pe sprânceană. Ce licitații, ce piață liberă! Știm deja unde se vor duce banii ăștia, așa că n-ar mai avea rost să ne agităm. Dacă ar fi vorba de fondurile europene nerambursabile, ar fi acceptabil ca alocarea banilor să se facă dirijat. Dar nu despre asta vorbim. Vorbim despre cele 15 miliarde pe care domnul Ghinea și domnul Cîțu vor să le împrumute în numele nostru. Acești bani, repetăm asta și o vom repeta mereu, fiind împrumutați, ar trebui să se ducă în investiții controlate de către stat. Este imoral și lipsit de onestitate față de cetățenii acestei țări ca statul să se împrumute pentru a investi în companii private fără a primi în schimb măcar o parte din acțiunile acestor companii. În acest moment, statul nici măcar nu mai controlează prețul energiei, nu mai poate nici măcar să impună prețuri decente pentru categoriile defavorizate. A investi banii împrumutați de către cetățeni în firme care nu dau absolut nimic înapoi, ci urmăresc doar creșterea profitului acționarilor privați, externalizându-l, eventual, pentru a nu plăti impozite aici, începe să sune a jaf din bani publici.
Cea mai mică investiție
din PNRR pe zona de energie este în valoare de 10,5 milioane de euro și este destinată construirii unei infrastructuri de încărcare a mașinilor electrice. Planul este să se construiască 145 de noi stații de încărcare. Ca în mai toate cazurile investițiilor din capitolul energie, și aici se știe deja beneficiarul sumei din PNRR: Electrica SA. Electrica este, încă din 2014, o companie cu capital majoritar privat. Astfel, din banii împrumutați în numele nostru de către Guvernul Cîțu, 10,5 milioane de euro se duc direct la Electrica, pentru a o ajuta să-și crească profiturile. La început, încărcarea unei mașini electrice de la o stație de încărcare publică era gratuită. Astăzi, deja, nu prea mai sunt stații gratuite în România. Astăzi, încărcarea completă a unei mașini electrice costă între 50 și 100 de lei. Astăzi. În curând va fi mai scump.
O chestie hazardat amuzantă din PNRR este estimarea numărului de mașini electrice prevăzut până în 2030. Autorii planului spun că peste nici măcar zece ani vom avea în țară 700.000 de mașini electrice și 650.000 de stații de încărcare. Electrica va construi 145 de stații până în 2026, aceste 145 adăugându-se la cele 650 deja existente și la cele aproximativ 52 prevăzute a se construi pe autostrăzile programate prin PNRR. Cam 847 de stații de încărcare. Până la 650.000 mai este drum lung.
De asemeni, de un optimism feroce este ideea că, în 2030, în România vor fi înmatriculate 700.000 de automobile electrice. 700.000! În condițiile în care, la finalul lui 2020, de-abia existau puțin peste 2.000, iar înmatriculările de mașini noi se ridică la aproximativ 120.000 anual. Dream on.
În zona încețoșată a pseudo-dreptei românești
a apărut ideea ca alocațiile copiilor să fie acordate în funcție de veniturile părinților. Mai mulți bani la cei cu venituri puține, mai puțini spre deloc la cei cu venituri mari. Grijulii cu banul public, acești oameni.
Dar, când vine vorba despre subvenția pentru automobile electrice, subvențiile sunt egale pentru toți, indiferent de venituri. Și vorbim despre subvenții serioase: 45.000 de lei acoperiți de către stat din prețul unei mașini electrice. Dacă mai pui și prima de casare a unui autoturism vechi, subvenția asta ajunge la 10.000 de euro. Prin acest fel de programe, producătorii de mașini nu sunt încurajați să dezvolte automobile mai ieftine, accesibile oricui, cum ar fi nevoie pentru a ajunge la un parc auto național 100% electric. De ce ar face-o, dacă statul le subvenționează prețurile și profiturile?
Pentru automobilele electrice, însă, este nevoie de baterii specifice. Ministerul Energiei are și aici o soluție finanțabilă prin PNRR. Desigur, o firmă privată, căreia îi va face cadou banii împrumutați în numele nostru. 167.500.000 de euro vor merge către Prime Batteries Technology, singura companie românească și singura din sud-estul Europei care produce baterii de acest gen. Evident, capital integral privat, statul nu va obține absolut nimic din această investiție făcută din bani împrumutați. Mai contează că printre acționarii Prime Batteries se numără și familia lui Gruia Stoica? Nu, chiar nu mai contează. În definitv, Gruia Stoica și fratele său, Vasile Didilă, acționar la Prime, au experiență în fraudarea statului. Experiență și condamnări penale. Merită să împrumutăm bani ca să le dăm lor 167,5 milioane.
O altă investiție dirijată direct
de către Ministerul Energiei, tot prin PNRR, este cea în centralele de cogenerare și în cele de producție de hidrogen. Romgaz, GSP Power și Siemens vor primi 585.000.000 de euro pentru două proiecte: unul la Hălânga, în județul Mehedinți, și unul la Constanța, în județul Constanța.
Romgaz mai este, încă, o companie de stat. Pentru câtă vreme, nu se știe. Dar GSP și Siemens sunt companii private. Cu participare încă nelămurită în cele două proiecte, GSP Power și Siemens vor primi bani de la stat fără să ofere absolut nimic în schimb. Nici acțiuni, nici compensări la prețul energiei, nimic-nimic.
Ministerul Energiei este, deocamdată, singurul care a decis deja către cine vor merge banii pe care ar trebui să-i accesăm prin PNRR. Fără licitații, fără respectarea vreunei reguli a unei piețe libere. Și, mai ales, fără nici o explicație plauzibilă pentru faptul că finanțăm afaceri private din bani împrumutați de către stat, care îi transformă în granturi.
Există și posibilitatea ca CE să sesizeze enormitatea acestor propuneri și să refuze acest tip de finanțări. Dar de ce să ajungem să lăsăm asta în seama CE și UE? De ce nu se ocupă deja procurorii de aceste capitole din PNRR? Întrebări stupide, desigur, dar care, din când în când, mai merită puse.
2.382 de vizualizări
