Evenimentul de la Râul Alb,
din Geoparcul Dinozaurilor, s-a lăsat în sfârșit cu DNA – și spun în sfârșit pentru că acolo se construia o microhidrocentrală, una dintre sutele care au aneantizat râurile de munte din România. Dincolo de zeama jurnalistică stoarsă de jegul gorilelor hațegane ce s-au năpustit asupra ecologiștilor urbani, treabă care s-a terminat paradoxal cu paralizarea patronului lucrării de la gât în jos, după ce a fost luat pe parbriz de hipsterii iubitori de natură îngroziți de spectrul bâtei luate în cap, trebuie sa vedem totuși the big picture. Avem așadar o arie naturală protejată, o lucrare de distrugere, un patron care visează să spargă topul Forbes, niște gorile. Mai sunt Apele Române și o Agenție de Mediu. Cam multe elemente, dar o să vedeți cum se clarifică la un moment dat totul, pentru că acest tablou are legătură cu multe cazuri în care golani de partid distrug ultimele văi carpatine, ultimele râuri de munte, pe care le bagă în țevile unor microhidrocentrale, ce nu produc neapărat curent electric, ci certificate verzi, totul cu acte beton. Avem peste 500 de astfel de orori hidroenergetice în România, funcționale sau în construcție, aportul lor la sistemul energetic al țării fiind undeva sub 4%, deci aproape neglijabil, dar foarte rentabile pentru băieții deștepți ce le exploatează, pentru că sunt finanțate din bani europeni, profitul vânzării curentului electric fiind de 500% datorită acestor certificate verzi, întreținute până la urmă tot din banii consumatorilor, adică ai pulimii.
Aventurile ecologiste din Munții Retezat
sunt un déjà-vu pentru cei care au fost interesați în ultimii ani de distrugerea sistematică a apelor de munte de la noi. Dacă patronul paralizat din Țara Hațegului este un personaj foarte voalat în toată frăsuiala jurnalistică a momentului, nu pot să nu mă duc cu gândul la un alt caz de mutilare de mediu cu microhidrocentrala, în care patronii lucrării sunt foarte cunoscuți. Locul: Situl Natura 2000 din Făgăraș, scandal cu ecologiști început prin 2010, lucrări care încalcă toate legile de mediu, dar făcute cu acte în regulă, multe eliberate retroactiv, în funcție de necesități. Râul Capra pentru început, apoi râul Buda, râuri distruse în întregime, dinamitate, băgate prin țevi. Patronii dezastrului sunt Gheorghe Badea și Valentin Vișoiu, putred de bogați de la gât în jos și – evident – în sus. Dar să-i luăm pe rând. Badea, puriul din poveste, trecut bine de 60 de ani, are o avere estimată la 20-21 de milioane de euro, deține Grupul Industrial Componente Pitești (Dacia) și o aventură prin Alianța pentru Argeș și Muscel care – chipurile – s-a vrut apolitică, dar în cîrdășie cu PDL, PNȚCD și PER (ați citit bine, un partid ecologist). Vișoiu, tânăr capitalist, trecut de curând de 40 de ani, are o avere undeva pe la 60-63 de milioane, surprins în cârdășie cu Radu Pricop, ginerele lui Băsescu, în dosarul ANRP de la DNA.
Am spus toate acestea pentru a înțelege simptomatologia
exploziei de microhidrocentrale de la noi. Ecologiștii care au luptat pentru al treilea râu din Argeș intrat în poftele celor doi – Topolog – au fost amenințați cu moartea, s-a încercat mituirea lor, dar au rezistat până la capăt. Râul Topolog a fost scăpat de turbinele mincinoase ale microhidrocentralei, dar, privind retrospectiv, cei implicați în această victorie își dau seama cât de hidos era monstrul aflat în spatele întregii tărășenii. Fenomenul este periculos pentru că demonstrează tenacitatea cu care lucrarea de distrugere a țării este totuși dusă până la capăt. Râul Bratia, din același încercat județ Argeș, este deja distrus în numele certificatelor verzi, evident cu acord de mediu, cu acte beton de la Ministerul Mediului, de la Apele Române, de la Regia Națională a Pădurilor. Și nu este numai Argeșul, luați România la întâmplare și veți vedea același terorism de mediu făcut în numele câtorva băiețași, care ne lasă fără râuri, fără păduri și fără munți. Numai în Bistrița-Năsăud, de exemplu, sunt 35 de asemenea microhidrocentrale care au distrus rețeaua hidrologică montană și amenință Parcul Național din Munții Rodnei.
Următorul exemplu, care urmează același tipar al fărădelegilor,
demonstrează că nu numai apele munților noștri sunt distruse pentru a alimenta averile interlopilor de partid. Iată defrișarea la ras a pădurii seculare din Parcul Național Piatra Craiului, loc în care turiștii care încercau să fotografieze dezastrul prin anii 2004-2005 erau apostrofați de neanderthalieni silvici și alungați în numele proprietății private, așa cum s-a întâmplat și la Râul Alb. Acum știm numele fostului director general al Romsilva care speră să lase nepoților avere din drama cetinei Pietrei Craiului, dar asta oricum nu ne mai poate aduce știma muntelui înapoi, cu tot cu fiarele sale, așa cum ni le-au lăsat strămoșii. Legătura dintre Râul Alb și Piatra Craiului trece prin Roșia Montană și se oprește la Rovina, acolo unde începe hoțește, ascuns, un nou holocaust de mediu cu cianuri în numele aurului, și ne arată că orice victorie a sociatății civile este urmată îndeaproape de contraofensiva nemernicilor care au acces la pârghiile Puterii din România. Aici nu mai este vorba despre fabrici ajunse la fier vechi ori spații publice devenite afaceri particulare imobiliare de mare succes. Este vorba de însăși esența acestei țări, munții, apele, pădurile, fără de care România ar deveni o țară calamitată.
Schweighofer, care ne lasă fără păduri în numele rumegușului,
și Holcim, care ne rade munții în numele cimentului, sunt ținte false ale unui capitalism de tip sud-american în care, în spatele marotei cu locurile de muncă și tot felul de investiții apoteotice, acești coloși corporatiști fac la noi ceea ce la ei în țară ar rima cu plutonul de execuție. Pentru a înțelege că nu este deplasată această imagine, închipuiți-vă doar că Schweighofer ar defrișa frumoasele păduri ale Austriei și Holcim ar dinamita Alpii Elveției.
Când certificatele verzi din energie, aurul, pădurile și munții României vor deveni o amintire, decopertarea cernoziomului de pe versanții munților cheliți, dar rămași în picioare, va fi următorul proiect de amploare ce va primi cu siguranță toate avizele de mediu, va alimenta topul Forbes cu milionari mioritici și va crea – nu-i așa? – mii de locuri de muncă. Și după ce pământul României va face agricultură prin Turcia și tot felul de țări arabe bogate, cu siguranță că vom avea și niște dosare DNA, evident doar de la gâtul caracatiței în jos.
Apele Roman este cea mai corupta institutie din istorie. Pe matricea unui institutii comuniste, deloc reformata (probabil protejata de fostul angajat Iliescu) s-au tesut itele coruptiei contemporane mioritice, ca la carte, cu firme capusa care distrug raurile ca sa aiba cu ce umfla situatiile de lucrari si apoi ce cotiza la partid. Fiind toate partidele interesate, prin rotatie, este un stat in stat care nu are de ce sa-si faca griji, oricat ar incalca legislatia. Apoi vine conflictul de interese. Ei si administreaza cursurile de apa si le evalueaza starea ecologica. Ei isi dau lor note asa ca scriptic ei apar ca si cum nu ar incalca Legea Apelor si Directiva Cadru privind Apa, cand de fapt asta-i obiectul muncii lor, sa le incalce pana la paroxism. Dar rolul lor legal este sa vegheze la respectarea acestor acte normative, deci avem un lup paznic la oi. Apoi, la ecocidul asupra raurilor de munte, vine alt conflict de interese. Ei inchiriaza albiile la mafia MHC-urilor si tot ei avizeaza MHC-urile. Chiar si termenul de inchiriere se potriveste ca nuca-n perete. Pai cand inchiriezi „un bun” se presupune ca-l primesti inapoi cam in aceeasi stare in care l-ai predat. Ori mafia microhidrocentralelor se ocupa cu mutilat cursuri de apa si ucis ecosisteme, n-are cum sa predea inapoi raurile in starea in care le-a preluat. Nu este nici macar o utopie.
Calai cu zdrujba. la toti Tonny Montani nostri,
cred ca ar fi mai multi pe loc , ptr post decit la Faciltatea de medicina de la Cluj pe vremea lui Nea Nici.