În seara de 9 decembrie, cînd maşina de numărat voturi a lui Videanu a rămas înzăpezită pe palma de autostradă dintre Arad şi Timişoara, cînd Dragnea dădea de pămînt pînă şi cu exit-poll-urile de casă ale USL, în studiourile Antena 3 şi B1 TV s-a lăsat liniştea. Era liniştea pe care poţi s-o simţi în pozele făcute la Hiroshima imediat după minutele fatidice din 6 august 1945. Nimeni nu mişca încă, nimeni nu putea să articuleze un cuvînt. Ca nişte arcuri destinse, au respirat în sfîrşit după ani de asfixie şi au văzut că nu doare. Le-a revenit culoarea în obraji, veninul scurs a intrat în pămînt, pîrjolind locul. Ar fi plîns probabil, desfiguraţi, cum plîng prăvăliţi pe asfalt alergătorii de maraton. În acest timp, la RTV, Corina Drăgotescu părea, cu o pereche de căşti cu ştrasuri la gît, o fană de-a lui Smiley, o grouppie bătrînă, cu minţile puse pe bigudiuri.
La B1, Dan Andronic, un strateg care a pierdut atîtea alegeri încît, ca să nu înnebunească, a învăţat să se bucure, îl privea cu milă pe Cristoiu. În pupilele lui Andronic se reflecta un soldăţel bătrîn rămas fără muniţie şi care, în faţa tancurilor inamice, încearcă înduioşătoare mişcări de box. Căuta, ca de obicei, nişte lucruri „interesssante“. Probabil le mai caută şi azi. A îmbrăcat încă o dată vesta morţii, a încercat mici conspiraţii, dar din bîţîiala inexpresivă a gesticulaţiei ai fi zis că-l imită pe Crin Antonescu ţinînd un discurs în engleză.
Andreea Pora şi-a înghiţit cuvintele, Lăzăroiu însuşi, ajuns o vrăjitoare stearpă de-acum, o Carmen Harra în mizerie, şi mai în mizerie, dezgustat de viitor, înşira platitudini despre prezent. Turcescu zîmbea, dar nu era zîmbetul său. Probabil i-l dăduse cineva de la Cotroceni în mapa cu raţia de rahat pentru seara de 9 decembrie.
Dacă s-ar fi întîlnit în acea seară, cele două tabere, obosite, ar fi căzut epuizate una în braţele celeilalte şi ar fi plîns ca două robinete stricate, ca doi deţinuţi puşi de gardieni să se bată pentru o lingură de ciorbă.
Publicat în Cațavencii, nr. 49, 12-18 decembrie 2012