Un sfert din elevii români sub 8 ani sînt supraponderali. Știu, e nasol, dar priviți partea bună: măcar din punctul ăsta de vedere n-avem rezultate slabe.
Povestea e similară cu trend-ul lumii civilizate, unde fast-food-ul și statul degeaba au pus de mult bazele generației care e 99% dacă e pusă lîngă un adult bine dezvoltat și 150% dacă e pusă lîngă un somalez. Asta dacă n-a mîncat deja somalezul.
Rezolvarea, trîmbițată de cel puțin doi ani, e pompată cu triumfalismul tîmp al inșilor care au descoperit și ei învățăturile Căpitanului Evidență: „Să se facă mai mult sport în școală! Asta va rezolva totul!”.
Sună simplu și eficient, nu? Deștepților, vorbim de aceeași școală care vă pregătește și acum copiii? Aia din care ies elevi care eșuează la Bac ca balenele pe plajă? Aceiași elevi care apoi se miră că nu vine Greenpeace să-i salveze și pe ei? E o logică simplă: dacă școala românească produce prost în general, de ce ar produce bine într-un caz particular? Pentru că e sport și sportul e simplu? Aha, deci știm cine sărea în lungime doar ca să aterizeze în cap.
Mai clar, că poate fraza de mai sus nu e glumă pentru toată lumea: degeaba ai idei bune dacă rezolvarea e românească. Și ea va rămîne românească, pentru că n-am văzut nici un ministru al Educației care să ia problema de coarnele în care se încurcă automat un asemenea proiect: profesorii și abordarea,
Cu excepția, mă rog, excepțiilor, profesorii de sport pot fi catalogați lejer în următoarele categorii: decenți, inutili, răi, proști și – preferata mea – și proști, și răi. Genul ăla de mîrlete care și-a făcut un scop din a face viața infectă propriilor elevi. Avem un gras? Perfect, hai să-l canonim mai rău decît pe ceilalți, pentru că e gras și tre’ să slăbească. Și e hazliu să chinui un gras. Bine, e și mai hazliu cînd grasul merge acasă și spune: „E un bou la școală care-mi strică media”. Aduce scutirea, mîrletele rămîne vorbind singur, ciclul se reia, altă scutire, altă frustrare. Dublați orele de sport. Sigur vor da randament sub conducerea unui asemenea plăvan. Iar elevii nu vor rămîne cu impresia că sportul e o chestie de căcat, ci o chestie care trebuie iubită. Anal și dureros.
Bine, nu toți profesorii de sport sînt așa. Am spus-o, există o gradare. Există și băieți decenți care dau liber la ce sport vrea puștimea. Adică ăia care vor să joace chestii joacă, iar cei care nu vor o freacă simulînd că fac ceva. De asemenea, mai sînt și tipii simpatici care irosesc doar 30 de minute din 50 pe plictiseala numită încălzire. În 12 ani de școală n-am auzit un profesor să explice la ce e bună. Am aflat singur. Și tot singur, privind retrospectiv, realizez că era ceva făcut în dorul lelii. Așa, cît să poată pretinde cetățeanul față de sine că a făcut ceva și nu e doar tipul ăla bun să dea mingile.
Dar, unde profesorul nu e destul să facă terci cheful de sport al elevilor, intervine rapid și eficient statul.
Pentru că ora de sport poate fi dublată – dacă nu se schimbă abordarea de tip „asta e ora în care elevii îndeplinesc bareme”, atunci tot apă plată rămîne. Cum poți să-i explici puțoiului anti-mișcare că toată alergătura e bună, utilă și așa mai departe? Logic și rațional? Asta nu merge nici cu adulții dacă îi privește personal. Îi spui că statul face asta pentru că statul îl iubește? Statul l-ar iubi doar dacă „Statul” ar fi numele unui pedofil. Pînă și copiii știu asta.
Și atunci? Sigur, ar fi o varianta ca orele alea de sport să fie abordate inteligent. Să-i momești la mișcare, nu să-i obligi. Nu zic neapărat să pui șaorma cu de toate la capătul de sus al funiei (ai toate șansele s-o smulgă din tavan, nu că ar fi atît de puternic, dar funia sigur e prinsă prost). Însă ca să ai elevi in corpore sano, trebuie să folosești mens sana.
Pana la ora de sport,vb de lucruri sfinte,stii ca ,mai nou,nici in pauze nu au voie sa iasă din clasa in curtea scolii….pai ce miute incingeam in pauze……