Ieșit de la consultări, Boc a fost, prima dată în ultimii doi ani, lipsit de aroganța pe care o afișa atunci când era pe cai mult mai mari decât el. A recunoscut, oarecum, că a exagerat cu legile trecute prin asumarea răspunderii guvernamentale, dar, atenție, a făcut-o pentru că l-au presat cei de la FMI și de la Uniunea Europeană.
Hai să mori tu, Emile! Te-a sunat FMI-ul, ți-a strâns Uniunea Europeană degețelele cu ușa pentru a-ți asuma răspunderea pe legea comasării alegerilor? Ți-a zis Jeffrey Franks că nu te mai iubește dacă nu treci legea educației prin asumarea răspunderii? Legea promovării judecătorilor la Înalta Curte de Casație și Justiție este o cerință urgentă europeană? Îți dădeau cu rigla peste unghii dacă nu o treceai prin asumarea răspunderii? Nu putea Dominique Strauss-Kahn să fugărească cameriste dacă nu-ți asumai răspunderea pe Codul Civil sau pe Codul Penal? Codul de dialog social (culmea, o chestie despre dialog și dezbateri) ducea la instabilitate macro-economică dacă urma cursul normal al unei legi?
Zi, Emile! Spune: ce legătură are FMI cu alegerile, cu codul civil sau cu cel penal, cu reforma în educație, cu justiția?
Dacă e așa cum spui tu și FMI te-a presat să faci toate astea, atunci ești absolut inutil ca politician, ca șef de partid, ca premier. Poate nu te-ai prins, da’ te calcă ăia în picioare dacă te forțează să siluiești democrația și pe legi neeconomice.
Dar știi ceva? Eu nu te cred că ai vrut comasarea alegerilor la presiunea FMI sau a UE. Pur și simplu nu te cred. Oricum, faptul că ai stat în genunchi și ai făcut tot ce ți-a cerut FMI te face mult mai puțin demn decât Nafissatou Diallo. Iar faptul că acum dai vina tot pe ei pentru copiii malformați pe care ți i-ai asumat te transformă din cameristă mincinoasă în tiristă pitică și pârâcioasă.