L-am cunoscut pe Daniel Barbu în opoziție. Pe vremea aia, veștejea ifosele și incompetențele PDL. Producătorii de televiziune îl chemau întotdeauna la temele grele și încrîncenate. Se descurca excelent, ascuns în spatele ochelarilor rotunzi, cu sticle de sifon. Am aflat că, în 21 decembrie, el a fost ferestruica prin care Radio Europa Liberă izbutea să vadă ce se întîmplă în București.
Ce s-a întîmplat cu omul Barbu e un mister. Ministrul cu același nume a dat cu mucii în fasolea culturii. Am pierdut jumătate din Bucureștiul istoric, poți număra monumentele pe degete, iar în cazul Roșia Montană, ministerul de resort s-a declarat de acord cu inundarea lor. Din păcate, nimeni nu se va putea scufunda, ca la Ada Kaleh, să mai vadă vreun crîmpei de trecut. Ce s-a întîmplat cu omul de odinioară? Ce i-au pus în ceașca de cafea? Picături de uitat? Deunăzi, Daniel Barbu declara cu gurița lui: "Nu, cum să mă gândesc la demisie? Să-și dea ei demisia din statutul de cetățeni!". Ehei, domnu' ministru, nu știați că asta s-a mai spus, exact în urmă cu 60 de ani, pe cînd berlinezii de Est se revoltaseră împotriva sovietelor? Bertolt Brecht a și scris o poezioară despre ridicolul unei astfel de atitudini. Luați aminte: “După insurecția din 18 iunie / Secretarul Uniunii Scriitorilor / Putea fi văzut pe Stalinalee / Distribuind manifeste. / Pe acestea scria: / «Poporul, prin greșeala sa, / A pierdut încrederea guvernului. / Va trebui să-și dubleze eforturile, / Ca s-o recîștige». / N-ar fi mai simplu pentru guvern / Să demită poporul / Și să aleagă altul?”. Ce ziceți, găsiți un nou popor?
Doar stiti bine ca toti numitii in functii sunt competenti la vorbe. la fapte mai zica altul