Te-ai așepta ca scandalul standardelor de calitate să scandalizeze poporul. Nu se întâmplă. Iar discuția e dusă în cerul îngust al ingredientelor. Se ratează un bun prilej de-a se discuta despre reglementări, despre state slabe, despre piețe de desfacere pentru mizerii și, mai ales, de-a observa puterea capitalului la lucru. De ce fac firmele asta? Pentru că înseamnă bani, profit și pentru că pot. Nu, nu e vorba de Soros aici. Dragnea și toți agaricii care o țin cu Soros e normal să nu vadă nimic, să nu vrea să vadă nimic.
E fraudă, e minciună. Iar cazul are ceva din investițiile bancare făcute în România. Băncile din România sunt firme de sine stătătoare împrumutate de firmele-mamă. Așa se face că, la final de an, plătindu-și împrumuturile, exportă profiturile. Însă oamenii își depun banii atrași de “calitatea austriacă”, de istoria nu știu cărei bănci, de tradiție, de bla-bla. Ei bine, nu, nu e nici o legătură. E ca la taximetrie: aceste bănci românești sunt colantate doar cu numele unor bănci care au o oarecare istorie. La fel se întâmplă și cu frauda de imagine, de marketing din zona produselor alimentare: mănânci ceva “franțuzesc”, de la o firmă “cunoscută”. Nu, deloc. Dacă vrei asta linge ambalajul, mănâncă sigla firmei de pe pachetul de biscuiți.
La mijloc e vorba de profit, de profit mai mare și doar atât. Iar asta se întâmplă nu pentru că e “cineva” care face asta, un “om rău”. Nu, se întâmplă pentru că banii cei mulți profită de orice slăbiciune pe care statele, legile, reglementările le-o oferă. Dacă nu te aperi în fața banilor mulți, la final o sugi. Și o sugi până te îmbolnăvești și până mori.