Protestele de duminică, 5 februarie, au arătat o Românie nervoasă și hotărâtă. Nu toată România, desigur. O parte a ei. Să spunem, fără să facem calcule meschine, că au fost 600.000 de oameni. Impresionant. 600.000 de oameni emanând o energie specială. Ar fi păcat ca această energie să se piardă în jocuri meschine, în schimbări forțate ale rezultatelor votului, în scoaterea în afara legii a unor partide doar pentru că ne plac sau nu ne plac niște oameni.
E bine că în spatele protestelor
nu se află nimeni, că pe oameni nu i-a scos cineva în stradă, că nu este vreo strategie al mijloc. Dacă ar exista o strategie, ea ar fi una proastă, căci ar însemna că duminică seară strategii și-ar fi etalat toate cărțile, inclusiv pe alea din mânecă (dacă vorbim, totuși, de cărțile pe care le putem accepta la limita legii și, extins, la cea a moralității). Căci mai mulți oameni decât au ieșit în stradă duminică seară nu vor ieși. Așadar, în momentul acesta, PSD știe care este maximul pe care-l pot atinge protestele. Nu pare impresionat. Încă are în mână destule argumente pentru a nu mai accepta plecarea guvernului prin demisie, la presiunea străzii. Doar în cazul în care protestele ar degenera, PSD-ul n-ar avea pe unde să scoată cămașa și ar trebui să plece. Ceea ce ar însemna, desigur, dispariția sa. Că ar fi bine sau rău, e deja altă discuție.
Dacă suntem de acord
că Guvernul Grindeanu nu va demisiona în bloc în urma protestelor ce vor să vină, am putea avea o premisă comună de la care să pornim un mic proiect de canalizare a acestei energii speciale pe care încă o bănuim a exista deasupra acestor proteste.
Se vorbește despre lipsa de legitimitate a PSD, care a obținut procentual cele mai multe voturi, dar faptul ar fi irelevant din moment ce participarea la vot a fost mică. S-au făcut și calcule care spun că PSD ar fi fost votat de doar 18% din… Mă rog, aici e neclar, fiindcă nu se știe exact 18% din ce: cetățenii cu drept de vot, numărul total al românilor… E și greu, de altfel, dacă ar fi vorba despre numărul total al românilor, căci, după cum puteți vedea într-un material publicat tot săptămâna aceasta, în pagina 13 a revistei, numărul total al românilor variază, oficial, ba chiar în documente emise de aceeași instituție, în același an, între 19.760.000 și 22.241.718. Dar dacă voturile obținute de către PSD nu creează legitimitate, atunci 600.000 de oameni, care reprezintă 3,62% din populația cu drept de vot a României, sunt cu atât mai puțin generatori de legitimitate. În orice matematică, oricât de distorsionată, până și 18% e mai mare decât 3,62%. Nicușor Dan, ca olimpic al domeniului, o știe cel mai bine.
Dar să spunem că vrem,
așadar, să folosim energia din piețe într-un scop productiv, în sprijinul democrației. Am mai putea folosi și avantajele pe care le-a adus democrației intrarea în Parlament a USR. Domnul Goțiu poate să folosească aceste avantaje și în scop personal, picotind prin Senat cum n-ar putea-o face la proteste, nu ne privește asta. Dar acest partid ar putea iniția, rapid, chiar anul acesta, modificările atât de necesare ale legilor electorale. Aceasta s-ar putea realiza și prin inițiativă legislativă cetățenească, fiind necesare doar 100.000 de semnături, de șase ori mai puțin decât numărul oamenilor ieșiți în stradă duminică. Așadar există cel puțin două căi de a folosi în bine energia specială despre care tot vorbim.
Dar ar fi bine ca legislația electorală
să se schimbe, iar? De-abia s-a modificat în 2015, în definitiv. Da, dar a fost modificată prost, în interesul eternelor partide care se prăfuiesc prin primării și prin Camerele Parlamentului, nu în interesul democrației și în nici un caz în cel al cetățenilor.
Ce ar fi de modificat? Multe, de la legile după care se fac alegerile locale până la cele care stabilesc modalitatea de alegere a Parlamentului.
Dar nu neapărat înainte de modificarea Constituției, în sensul transformării sale într-o lege fundamentală clară, care să nu poată fi interpretată la un șpriț, după bunul plac al meseanului principal. Probabil că modificarea Constituției, care ar fi trebuit să aibă loc în mandatul parlamentar trecut, va fi ceva mai complicată, dar ar fi nevoie ca această modificare să fie cerută și de cei care au ieșit zilele astea în stradă, nu doar de către Coaliția pentru Familie.
Schimbările din legile electorale
sunt, unele, evidente. Altele, mai puțin. Pe repede înainte, am putea trece în revistă câteva dintre ele, din ambele categorii.
Primarii și președinții Consiliilor Județene trebuie aleși în două tururi de scrutin, astfel încât ei să reprezinte în mod real opțiunea întregii populații reprezentate de către acești aleși locali.
Drept la vot prin corespondență trebuie să aibă nu doar cetățenii români aflați în străinătate, ci toți cetățenii români. Discriminarea, fie ea și pozitivă, tot discriminare se numește.
La alegerile locale ar trebui să poată vota toți cei care plătesc impozite către unitatea administrativ-teritorială respectivă. Astăzi, acest lucru este imposibil, căci la alegerile locale votezi doar dacă te afli în ziua alegerilor în localitate. Degeaba alimentezi conturile Primăriei sau ale județului, căci, limitându-ți-se dreptul la vot, nu te poți implica nici măcar din patru în patru ani în luarea deciziilor legate de cheltuirea banilor tăi.
În condițiile unei societăți care se nișează din ce în ce mai accentuat, reprezentarea în Parlament este mult restrânsă de pragul electoral de 5% aplicat conform legii în vigoare. Un partid care obține 4,99% din voturi nu intră în Parlament, lăsând fără reprezentare 920.151 de români, adică 4,99% din numărul alegătorilor cu drept de vot. Aceștia vor fi reprezentați, ca urmare a redistribuirii, de parlamentari ai unor partide care, poate, se află în contradicție totală cu cei care au principiile celor care au votat. O variantă, poate radicală, dar nu de neglijat, ar fi eliminarea completă a pragului electoral. În momentul acesta un deputat reprezintă, chipurile, interesele a 73.000 de oameni, dar acceptăm senini ca 920.000 de oameni să rămână fără reprezentare parlamentară.
Mai sunt, desigur, multiple schimbări ce pot fi aduse legilor electorale, pentru a facilita accesul la democrație al românilor. Pentru a le identifica și a le putea implementa ar fi nevoie de o dezbatere publică reală și aplicată și de voință politică. Și de judicioasa folosire a energiei acesteia speciale, până nu se transformă în generator de violențe.
Aaaa, și dacă tot părem a fi la începutul drumului spre democrație, dacă acum învățăm, din nou, civismul și implicarea în viața cetății, nu credeți că am putea elimina discuțiile sterile despre reprezentativitate și legitimitate trecând la obligativitatea participării la vot? Drepturile, cu cât sunt mai generos acordate, trebuie să vină și cu niște obligații.
Dar despre posibilitatea de a revoca mandatul unui ales cand simti ca nu te mai reprezinta, ce parere aveti?
Exemplu: il lasam sa faca patru ani prostii pe pielea noastra sau sa avem posibilitatea sa-l schimbam cand consideram/ constatam ca nu ne mai reprezinta?
Dar despre votul electronic nu putem vorbi?
Și în toată marea aia de oameni care protestează de zile întregi, nu se găsește niciunul care să se apuce de treaba asta a modificării legii electorale? Un ONG, ceva, că partidele nu par a fi interesate…
multi am fost doar o zi si atunci doar o jumatate de ora. deci in strada au fost mai mult de 600000 in toata tara. psd e terminat politic la prezidentiale, gabriela firea pierde la scor.
Votul electronic este mult mai vulnerabil la manipulare (in orice tara, cu atat mai mult la noi) decat niste bucati de hartie care pot fi renumarate daca e nevoie.
in Piata victoriei nu intra decat vreo 40 000 de oameni. Statele civilizate, spre deosebire de republicile bananiere unde deputatii umbla seara in parlament in pijama, fac alegeri o data la 4-5 ani si accepta rezultatul cand pierd. Generatia tinerilor frumosi si liberi vor sa decida ei in show uri de strada cine sa conduca, bazat pe ce au auzit pe facxebook de la unii bine conectati. De, asa e cand scoala s-a distrus si ea ca toate celelalte.
De acord aproape cu tot ce spuneti, mai putin cu eliminarea pragului electoral. Ar iesi brambureala de partide din 1990. E drept ca o mare parte a populatiei n-ar fi reprezentata dar daca partidul lor s-ar alia cu un mare dusman din campanie sau ar sustine masuri pe care le criticau pana ieri ar fi? Si s-a intamplat, nu o data. Probabil insa ca ar trebui ca un partid care obtine intr-o circumscriptie electorala (un judet) procentul necesar pentru a primi un loc in parlament sa-l primeasca desi n-ar trece pragul electoral. Ar face eventual dreptate unor asocieri care privrsc interese regionale irelevante la nivel national dar importante intr-o cat de mica zona a tarii.