N-am ieşit încă în stradă, la proteste. În chestia pornită de la conflictul Arafat – Băsescu, nu m-am regăsit în niciuna din tabere. N-am simţit nevoia să pun botul la antagonizarea sentimentală a celor doi, Arafat cel bun – Băsescu cel rău. Ceea ce m-ar fi interesat pe mine, la momentul acela, era dezbaterea legii sănătăţii, chestie ce nu s-a mai petrecut. Scînteia aprinsă de medicul cel bun a fost însă suficientă pentru a aprinde butoiul plin de disperare al românilor simpli şi s-a trecut rapid la etapa de stradă şi “jos cu ei”.
Am stat şi am privit mirat, o vreme, cum pe oamenii simpli, ieşiţi în stradă să–şi manifeste nemulţumirile şi, de ce nu, disperarea faţă de ce se întîmplă în ţara asta, s-au lipit nişte paraziţi: o parte a presei a tunat şi a fulgerat, a îndemnat la răsmeriţă şi a cerut capul Preşedintelui. Cealaltă, legată cu ambele mîini în buzunarul cu bani publici, fie s-a făcut că plouă, fie a văzut doar ultraşi şi scandalagii. Şi n-ar mai fi fost mult să auzim că acei golani puşi pe scandal au fost, de fapt, nişte agenţi infiltraţi de agenturilii străine. Inevitabil, de oamenii simpli ieşiţi în stradă s-au lipit şi paraziţii politici. Unii mai repejor iar alţii, care au dormit mai mult, ceva mai încet. Doar e o lecţie la şcoala poltică ce spune clar că cea mai rapidă cale spre succes e să găseşti o mulţime de oameni ce se întreabă într-o direcţie anume, şi să te aşezi în fruntea ei. Oricum, privită de-afară, vria de mesaje şi îndemnuri, tentativele de a exagera sau, dimpotrivă, de a diminua ceea ce se întîmplă la Universitate au dat o imagine difuză pe care fiecare şmecheraş politic sau media a încercat să o modeleze după propriul interes. Acum cîteva zile, după ce protestele abia porniseră, în staţia de autobus, două doamne în etate discutau situaţia la zi: S-a dus dracului sănătatea, dragă, de cînd l-au schimbat pe ăsta. Păi, înainte, dacă sunai la salvare, în două minute venea, te lua şi te ducea şi la spital, zice o primă doamnă. ştiu, înainte, eu am sunat odată şi în patru minute a venit. Acum, de cînd nu mai e ăsta, nici dracu nu o să mai vină să te ia rapid, dacă păţeşti ceva. Spălătura de creiere începuse şi îmi era clar că va continua. Acum însă, după mai multe zile de proteste în care niciun politician nu a reuşit să preia steagul răsmeriţei îmi e clar că, pe fond, lumea ieşită în stradă e sătulă de toţi politicienii. E sătulă de toare şulfele politicie, indiferent de partid. şi, mai mult, îmi e clar că tinerii şi bătrînii, oamenii şimpli ieşiti în stradă nu mai sînt dispuşi să predea, la cheie, un protest gata făcut. Nu mai e suficient să plece Băsescu şi să-i lase loc unui alt -escu. Aşa că, în seara asta, după ce-mi voi fi confecţionat o mini pancartă cu un mesaj de susţinere a monarhiei, voi ieşi în stradă, la Universitate. şi voi urla nu doar jos Băse ci mai ales trăiască Majestatea Sa, Regele Mihai I de România!. Ştiu, ideea revenirii la monarhie nu e chiar uşor de digerat pentru unii. Dar imaginaţivă că decretele de numire ale miniştrilor nu vor mai fi semnate de un preşedinte fost politician, ci de Rege. Imaginaţi-vă că numirea sau revocarea şefului DNA va sta în stiloul Majestăţii Sale şi nu în pixul unui politician. Ce vis frumos…