În weekendul trecut, pe însoritul nostru litoral, salvamarii au scos zeci de oameni din valuri. La Olimp, doi frați de 17 și 19 ani au murit după ce au intrat în mare pe steag roșu. Cu o săptămână înainte, un bărbat de 56 de ani murise la Mamaia Nord, într-o zi în care salvamarii și jandarmii încercau să-i convingă pe turiști să iasă din apă. Ca ordin de mărime al nebuniei, sezonul trecut s-a încheiat oficial cu 90 de cazuri de intervenții la înec, 72 de oameni salvați și 18 morți.
Există o specie de turist, șalăul, care, odată ajuns la mare, își abandonează instinctul de conservare lângă lada frigorifică, pe măsură ce numărul berilor din ea scade. Poate să fie furtună, valul cât blocul, curentul să tragă tare spre Istanbul și salvamarul să fluiere cât îl țin bojocii. Omul nostru a plătit concediul și intră în apă, că așa simte și vrea organismul lui. Creierul e complet scos din joc.
La Eforie, performanța sezonului aparține unui domn care a fost salvat de la înec, s-a întors în mare și a trebuit salvat a doua oară. În aceeași zi. Probabil voia revanșa. Avea marea 1-0 și al nostru nu concepea să plece învins din concediu.
Prin aceste demonstrații de voinicie și prostie, ne extragem definitiv din categoria mamiferelor prudente. Salvamarul nu mai este omul care îți salvează viața. El e vrășmașul care îți strică vacanța. Te fluieră să ieși din apă? Îl înjuri. Îți spune că există curenți puternici? Tu știi mai bine, fiindcă ai făcut înot în clasa a patra și ai traversat bazinul de la Băile Felix cu colacul jumate dezumflat. Vine jandarmul să te scoată? Dictatură! Stat polițienesc! Ai dat bani pe cameră cu vedere la mare, deci, într-un fel, ai cumpărat și dreptul de a te îneca în ea.
De aici până la bătaie mai rămâne distanță de-un prosop. În fiecare vară vedem filmări cu turiști care sar la mardeală la salvamari fiindcă aceștia încearcă să-i țină în viață. Și sunt chemați jandarmii. E una dintre situațiile în care organele de forță ale statului îmi par simpatice. E ireal să vezi că, în secolul XXI, miliția încearcă să împiedice cetățeanul să se sinucidă recreațional.
Dar să luăm și partea bună a lucrurilor. Până la urmă, e o selecție naturală asistată de salvatori. Oameni plătiți să lupte cu valurile, curenții și, mai ales, cu oceanul de prostie din capetele turiștilor. Iar marea își vede liniștită de treabă.