Domnule președinte,
Vă aduc la cunoștință o situație gravă de securitate națională: țara pe care o conduceți azi e pe cale să-și facă singură de petrecanie. E un efort intens și coordonat la vîrful statului de a slăbi capacitatea de apărare națională, de a păstra armata nemodernizată și, deci, de a face pe plac Rusiei.
Din prostie sau cu premeditare, prin conducerea ei politică și militară, România își blochează cu metodă programe importante de înzestrare și modernizare a forțelor armate. De peste trei ani, de la începutul invaziei rusești a Ucrainei, sub presiunea unor agenți ai înapoierii, dacă nu cumva ai intereselor rusești, Guvernul, Ministerul Apărării și Statul Major refuză să echipeze armata, s-o reformeze, s-o finanțeze după o logică profesională. Mai mult, acești făptuitori instituționali aruncă sume descumpănitoare pe achiziții fără offset și fără prioritate, anihilînd în același timp industria națională de apărare și impactul ei în economie.
Dacă vreți să vedeți cele opt centre de producție de echipament modern în care azi România ar fi produs drone aeriene și marine, tancuri cu protecție activă, obuziere de 155, muniție de toate tipurile, nave de luptă fără echipaj uman, corvete multifuncționale, rachete cu rază medie, scurtă și foarte scurtă de acțiune, trebuie să vă uitați la ceasurile și tablourile generalului Zisu, la vilele mafiei din DGIA, la conturile din Dubai ale șefilor politici.
În aceste zile, compania strategică de apărare Romaero urmează să fie vîndută
pe bucăți unor samsari imobiliari, în timp ce Guvernul refuză s-o transforme în centru de excelență pentru mentenanța aeronavelor F16 la nivelul flancului estic. La UMB, Moreni, Făgăraș, Dragomirești, Guvernul ține pe loc proiecte de producție a echipamentelor la standarde NATO, în cooperare cu firme private românești și cu mari companii din SUA, Israel, Norvegia, Turcia, echipamente care lipsesc în mod dureros armatei României. De cînd Rusia și-a clarificat intențiile de a veni la Gurile Dunării, Guvernul României, MApN și Statul Major au acționat, din neghiobie sau cu bună știință, în favoarea intereselor ei. România a făcut pe dracu-n patru să-și pună pe butuci o industrie strategică în cel mai prost moment posibil. Dintre statele de pe flancul estic, țara pe care o conduceți pînă la 14 mai se află în cea mai vulnerabilă situație strategică și militară față de intențiile Rusiei. Nu e doar veriga slabă în perspectiva nedorită a unui conflict, ci și calea cea mai atractivă pentru parcursul agresiv al Moscovei.
Ne merge prost în politica internațională, domnule președinte. Alianțele și promisiunile se destramă, iar inconștiența ne prezintă nota de plată. Planul de reînarmare a Europei e un proiect birocratic. Seamănă cu acel „v-am adus 80 de miliarde de euro“ al președintelui Iohannis, din care noi am văzut, după cinci ani, abia vreo nouă. Dacă vreodată, într-un viitor depășit de evenimente, UE va aloca bani, acei bani vor merge spre industriile Grupului Euro. Marii producători franco-germani vor înlocui marii producători americani, iar noi vom face aceeași coadă la șepci, schimbînd doar limba de adresare. E bine să fim acolo, nimeni nu contestă asta, dar pînă se urnește mecanismul greoi și certăreț de la Bruxelles, nu putem sta degeaba.
Și aici puteți interveni dvs., domnule președinte.
Interimatul vă avantajează. Nu aveți riscuri politice, nu trebuie să dați socoteală unui popor care nu v-a ales. Puteți spune oricînd că ați avut prea puțin timp. Aveți, în schimb, autoritatea constituțională să acționați rapid și decisiv, să inițiați o misiune de salvare. Dar nu pierdeți timpul cu țara. Să salvați țara e imposibil. În calitate de comandant suprem al armatei, salvați măcar armata! Despresurați-o din cleștele interesului rusesc! Scoateți-o din încercuirea proștilor! Salvați armata, căci, fără armată, România rămîne o glumă la care rîd generalii lui Putin.
Cereți colegului dvs. de coaliție, premierul Ciolacu, să repornească industria națională de apărare. Poate să și renunțe la profesorul de engleză care conduce MApN, deși engleza e o apariție rară în Guvern. Schimbați conducerea Statului Major, înlăturați generalii și numiți în loc colonei. Instalați în capul armatei o echipă nouă, tînără, capabilă să înțeleagă concluziile războiului din Ucraina, noile tehnologii și noile urgențe. Cereți un plan de reînnoire a resursei umane, de ridicare a moralului, bazat pe un proiect aspirațional de carieră militară, și dați-l premierului să-l finanțeze! Vă asigur că sînt în acest moment soluții de finanțare avantajoase, instantanee, fără garanții guvernamentale și fără efect asupra deficitului. Sînt cunoscute, sînt disponibile, dar ignorate. Iar cînd vreți să aflați adevărul despre situația armatei, cereți părerea militarilor cu grad mai mic de general, fiindcă sînt șanse să-i găsiți la datorie și cînd va fi nevoie de ei.
Dacă faceți toate astea, domnule președinte, România are șansa să miște și să spere. O armată puternică și modernă, sau măcar aflată pe drumul modernizării, reprezintă baza puterii politice a unei țări. Mai ales acum, cînd articolul 5 din tratatul NATO și parteneriatul strategic sînt gata să intre în vacanță. Vraja acestei poezii comode despre cum ne vor apăra alții, repetată tîmp, cîntată în cor și declamată la nivel înalt, s-a rupt. Dacă acel ajutor, pus azi în paranteză de incapacitatea noastră de a-l atrage, va veni, va fi cu atît mai prețios. Pînă atunci, însă, datoria unui comandant suprem al forțelor armate e să facă din ele nu numai o forță, ci și o armată.
În caz că doriți fapte, date, cifre despre opera de sabotare a capacității militare a României și despre eforturile de a bloca industria națională de apărare, vi le pun la dispoziție, domnule președinte și comandant suprem, așa cum le-am pus publicului în paginile glorioasei noastre reviste, cu toată competența mea de soldat în termen redus, instruit la arma radiolocației. Aștept ordinele dvs., să trăiți!