La 29 de ani, Andrei Baciu devenea, brusc, o tânără vedetă a politicii: Dacian Cioloș, premierul desemnat, îl propusese drept ministru al Sănătății. Cei care-și mai amintesc acele zile în care se cocea primul „guvernul meu“ al lui Klaus Iohannis își vor aminti, cu siguranță, și faptul că Dacian Cioloș făcea niște propuneri senzaționale. La Justiție o propusese pe Cristina Guseth, incapabilă să răspundă unor întrebări elementare în comisia parlamentară mai mult decât dornică să-i acorde tot sprijinul, iar la Sănătate venise cu acest băiet promițător, care avea măcar darul că a încălzit rapid toate pacientele trecute de prima frumusețe cu imaginile-i arzătoare din tinerețe, când presta ca manechin pentru lenjerie intimă.
N-a fost să fie, societatea pudibondă a opinat că nu se poate face performanță în chiloți, așa că ministru al Sănătății a ajuns, atunci, Patriciu Achimaș Cadariu, urmat ulterior, la scurt timp, de Vlad Voiculescu. Andrei Baciu a ajuns, însă, secretar de stat, tot la Sănătate, poziție pe care a ocupat-o și peste ani, când Iohannis a ajuns la „guvernul meu“ II și apoi chiar III.
La Ministerul Sănătății, în două mandate diferite Andrei Baciu s-a întâlnit cu Vlad Voiculescu, ceea ce i-a dăunat grav. Căci de-abia ajunsese și el (Baciu, adică) staroste peste bugetul de 12 miliarde de euro pe an al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, că l-a și ajuns din urmă afacerea cu vaccinurile, silindu-l să demisioneze din funcție. Păcat, mare păcat. Nu scoți un tânăr de 37 de anișori din fruntea unui buget de 12 miliarde doar pentru suspiciuni că ar fi fost implicat în jaful de un miliard de euro din cazul vaccinurilor.
Dar acolo unde generația tânără are ghinion, se găsește mereu un bătrân cu ochi albaștri și cu trese potrivite care să preia ștafeta.
În cazul de față, bătrânul este Cristian Georgică Celea, iar tresele și ochii sunt exact ceea ce trebuie, ce are țara nevoie în acest moment.
De fapt, la 67 de ani, domnul Celea nici nu este chiar așa de bătrân. De fapt, dacă ar fi un cetățean obișnuit, am putea spune că la vârsta asta este un tânăr pensionar. Dar nu e. Ca pensionar este realmente bătrân, având 17 de ani de experiență în domeniu, dacă ținem cont de faptul că s-a pensionat pe la 50 de ani, atunci când Traian Băsescu l-a trecut în rezervă ca general de brigadă din cadrul SRI.
După demisia lui Andrei Baciu, generalul Cristian Georgică Celea devine pentru a doua oară președinte al CNAS, după ce în ianuarie 2023 fusese numit de către premierul general Ciucă în Consiliul de Administrație al CNAS, iar între 2003 și 2005 fusese pentru prima dată președinte al CNAS, numit de către Adrian Năstase, prin detașare de la SRI.
După pensionarea specială și anticipată, domnul Celea s-a ocupat de afaceri, iar faptul că a fost oftalmologul lui Ion Iliescu și unsul lui Năstase peste bugetul Sănătății l-a ajutat să vadă rapid oportunitățile.
Manager deosebit de înzestrat, generalul Celea a dat lovitura în business: a concesionat plaja din Sulina și și-a deschis o dugheană unde a încercat să vândă, vreo doi anișori, șaorma și bere.
Eșecul afacerii de la Sulina nu l-a împiedicat pe general să devină, peste ani, un mare deținător de terenuri, agonisind din pensia specială nu mai puțin de 23.
Despre domnul Baciu nu știm ce să spunem, că pe lenjeria intimă etalată în tinerețe nu se vedeau urme de epoleți. Dar sperăm că un general SRI, fie el și în rezervă, va ști ce trebuie făcut cu miliardele de la CNAS. Că așa, să le dai la spitale și la bolnavi ar ști orice civil.
3.748 de vizualizări
Spune multe despre societate atunci cand un gigel in rezerva de la SRI prospera si sub Nastase, si sub Iohannis, dar prostii au impresia ca ei „voteaza schimbarea”. Nu mai spun ca gigelul e parte din „statul de drept” pe care prostovanii il divinizeaza.
La fel, prostovanii nu vor sesiza din chestia asta nici ca gigelul e cand bugetar, cand privat. Nu, ei o vor tine langa cu aceleasi texte cretine servite de propaganda cu „privatii buni, bugetarii rai”, neobservand cum cele doua categorii nu ca se intersecteaza, ci se suprapun intr-un singur cerc al unor baieti foarte bogati si conectati la „statul de drept”.