Dacă în locul Olandei, în grupa de calificare pentru Mondiale, alături de Turcia şi Ungaria, s-ar fi aflat Rusia, Piţurcă ar fi avut şansa să intre în galeria figurilor istorice. Din păcate, lăsând la o parte răzbunările caraghios-patriotarde de tipul celei prin care MeeMee Stoica a înfipt duminică pe Naţional Arena steagul tricolor pe poarta "ungurilor" de la CFR, cu o mândrie superioară celei a soldatului bolşevic, care aşeză steagul sovietelor peste Reichstag-ul berlinez, scopul e unul încă şi mai dificil.
Scopul este să putem să mergem la cea mai puternică competiţie fotbalistică a planetei venind din urna a patra valorică. E adevărat că suntem victorioși după două meciuri, ceea ce pentru noi e grozav. La ultimele ediţii, după vreo două partide, ne gândeam deja la generaţia următoare si oftăm după alde Gică & Gică și frezele lor blonde de la Mondialul francez, dintr-o vreme de când studenții de azi erau atunci la grădinită.
O victorie la Stambul i-ar cam scoate pe turci din cărţile calificării și le-ar da răgaz să se ocupe de treburile lor mai importante cum ar fi "afacerea" cu prietenii sirieni. Din păcate la patru zile distanţă avem de încercat şi saboţii batavi la Bucureşti, în cea mai importantă săptămână a campaniei. Și ăștia chiar mi-e teama că ne vor strânge rău! Patru puncte în cele două meciuri sunt vis de glorie, cu două mai avem oxigen de o iarnă, însă cu două înfrângeri ne găndim iar că Lucescu ăl bătrân e încă tînar. Mutu s-a mai dat o dată peste cap şi e din nou în învoire la Bucuresti. „Briliantul” de bodegă a învăţat figuri noi prin Corsica şi în perioada cantonamentului naţionalei, ospătarii nu mai umblă decât doi câte doi.
Să vedem cum rezistă el sa joace măcar 60 de minute în fiecare dintre meciuri. Vestea proastă este că Miaunel şi Bălănel – recte Matel şi Bănel – oamenii de banda dreaptă ai lui Piţi sunt loviţi, iar Arda Turan şi Robben, atacanţii de bandă opusă ai adversarilor sunt în mare formă. Cum Săpunaru nu e sub contract cu fraţii Becali, rămâne neconvocat şi urmează să improvizăm. Oricum cred că strategia de abordare va veni tot din manualul tactic al lui Mircea cel Bătrân: fundu-n poartă, fântâni otrăvite, oase pîrîite şi fără gol primit.
De marcat e mai greu că nu are cine. Ne bazăm cumva pe Marica, dar dacă e adevărat că s-a împăcat cu Ilinca Vandici, înseamnă că toată bafta pe care o avea repartizată în viaţă s-a terminat.
Urmează aşadar săptămâna patimilor Satanei, dupa care revenim la seminţele de bostan şi răcnetele de pe capota ale Ligii lu’ Mitică.