Nu mi-a trecut niciodată prin gînd în mod serios să părăsesc țara asta, nici în dictatură, nici acum. Păi, unde în lume mai rîzi ca aici, după care te-nfundă plînsu’?! Nicăieri! Numai aici avem sintagma, aliajul indestructibil „rîsu’-plînsu'”, numai aici un poet tragic ca Bacovia putea scrie versul „O, țară tristă, plină de umor!” și numai aici poetul anonim, din minunatul nostru popor swiftian care construiește terenuri de fotbal în pantă, patinoare fără gheață, spa-uri în sate cu WC-urile în fundul curții și stadioane naționale unde joacă doar greierii, numai el, anonimul, putea scoate impecabila definiție cu „Săracă țară bogată, bate vînt și crește piatră”. D-apăi mass-media? Mai există undeva pe mapamond o presă scrisă în care cele mai serioase, mai profunde investigații și anchete în toate domeniile să fie făcute doar de un ziar de sport și de un săptămînal satiric, recte Gazeta sporturilor și revista noastră? Și-atunci, chiar că trebuie să fii tîmpit să părăsești țara asta!
*
…Am avut deunăzi treabă la Măgăoaia Presei și, ca să ajung în spatele ei, a trebuit să trec printre mașinile parcate acolo. Dominau masiv automobilele de toate tipurile și mărcile ale… Ei, ale cui? N-ați ghicit: ale dragei noastre Agenții Naționale de Administrare Fiscală. Am numărat mai mult de patruzeci de bucăți care așteptau, cuminți, să fie evacuate Antenele. Una nu s-a mișcat în front. Și pun și eu o întrebare, nu dau cu parul: pe ANAFura mă-sii ăsta nu-l verifică nimeni?
(va urma)