Ceea ce părea să se transforme într-un meci full contact a fost, până la urmă, un mare fâs. Coaliția cea pusă pe ceartă și-a găsit punctele comune și merge înainte, cu calm și zâmbetul pe buze, întru stabilitate, bunăstare și toate cele. Să fie bine, ca să nu fie rău, desigur.
După votul de la moțiunea simplă, când PSD a mers cot la cot cu AUR și a făcut puțin pipi pe protocolul alianței, ne-am fi așteptat ca niște useriști vajnici să muște din dușmani, să sară Fritz peste mese la Zamfir, să o vedem pe Diana Buzoianu cu pletele în vânt și patruzeci de amazoane cum îl târâie pe Grindeanu și dau cu el de toți pereții. Nada, nici măcar o zgârietură, un hickey pe gât, nimic. A ieșit Grindeanu din ședință mai calm ca din avionul Nordis.
PSD-ul cel plin de deșteptănaci și-a primit jucăria iar salariul minim va crește încă o dată, de la 1 iulie 2026, până la 4.325 lei. Imediat a fost pus în mișcare aparatul de propagandă și toată treaba a fost prezentată drept un mare-mare succes. Zici că ne-am calificat la Mondiale, nu alta. În fapt, în spatele creșterii nu stau altceva decât o logică răsucită și niște strategi luați de pe Temu, care insistă cu placa că PSD-ul vine în sprijinul celor cu venituri mici. Da, dom’le, asta era treaba, iată că PSD-ul cel bogat se jertfește pe altarul guvernării pentru oamenii săraci. Crește salariul minim, URA!, dar nimeni nu discută despre faptul că avem cea mai dură formă de impozitare a muncii. Practic, creșterea salariului minim nu e atât în beneficiul omului amărât cât e în beneficiul Bugetului. Tălâmbii de la PSD i-au făcut un cadou lui Bolojan, de fapt. Despre impozitarea progresivă, care ar însemna cu adevărat un sprijin pentru cei cu venituri mici, n-are nimeni de la PSD timp să discute. Probabil că cei mai mulți de pe acolo nici nu înțeleg cum funcționează chestia asta. Și apoi, pentru că duduie prostia în mulți din PSD, probabil că orice conține termenul “progresiv” trebuie eliminat, că e cu ghei, usr, lgbtq și alea.
PNL a primit visul umed al consilierilor lui Bolojan. Treaba cu salariul minim, pe care Bolojan și-l dorea sanchi înghețat, n-a fost altceva decât o temă de negociere. Cum ziceam, salariul minim, pe care-l plătesc în cea mai mare parte privații, că la stat nu prea există salariu minim, înseamnă în realitate taxe mai mari pe economia reală. Și mai mulți bani la buget. Probabil că i-a făcut sprânceana erecție de fericire, când a văzut ce prostovani sunt cei de la PSD și cum credeau ei că au câștigat ceva la negociere, că ar fi lăsat Bolo de la el ceva ce oricum nu-și dorea. Ceea ce își dorea Bolojan de fapt, și ceea ce a și primit, a fost reducerea IMCA de la 1% la 0,5%. Adică exact chestia aia pe care ar fi vrut să o bage mai demult, dar la care a renunțat după ce PSD a făcut mega scandal. Iată, acum e bine. Iar marile companii, marile corporații, căci astea sunt vizate de acest Impozit Minim pe Cifra de Afaceri, vor plăti mai puțin. Logica acestui IMCA a fost să contracareze optimizările fiscale ale multinaționalelor, cele care făceau super cifră de afaceri dar zero profit, deci zero impozit pe profit. Iar partea cea mai frumoasă ține de faptul că scăderea asta a IMCA nici măcar nu e una pe care să o susțină PNL-ul, fiind de fapt venită de la niște supraconsilieri – zic niște surse din anturajul fostului primar de Oradea. Căci, la fel ca și Președintele, Bolojan ar avea un set de sfătuitori, alții decât cei din acte, și care provin de la una din setul big four al consultanței.
USR a făcut puțină figurație. N-au dat, n-au cerut, nu nimic. Ei încă au probleme cu miniștrii, să-l pună pe Miruță la Apărare și pe Darău la Economie, să-și facă puțină ordine în ogradă și-apoi mai vedem. E drept, au ieșit după ședință unii care au măcănit-șoptit că iau în calul să voteze moțiunile simple depuse de AUR împotriva PSD, însă asta e echivalentul unei amenințări cu plictiseala.
Cât despre praful aruncat spre ochii populației, el se rezumă la anunțatele tăieri de 10% din sumele forfetare ale parlamentarilor, reducerea cu 10% a cheltuielilor din administrația centrală ori reducerea cu 10% a posturilor din administrația locală, anume desființarea unor posturi vacante, căci nu va fi nimeni dat afară. Practic, niște reduceri de cheltuieli așa, la nivelul unui scuipat cu care speri să crești nivelul mării. Sună însă frumos, n-ai ce zice, se taie, se reduce, se reformează.