Avea Gârleanu nişte povestiri pentru copii,Din lumea celor care nu cuvîntă. Una din ele, Sărăcuţul, era cu un gîndac anxios, căruia îi era frică de toate alea şi se ascundea imediat şi de ce trebuia şi de ce nu. Vede el o pasăre mititică şi-şi zice, mai lejer, că asta era mai pe potriva lui şi nu se mai piteşte.
Şi-l înghite păsăruica. În doi timpi, dar îl înghite. Aşa şi cu Lăzăroiu. După ce a plecat din ograda lui Băsescu, a început să vorbească şi gura lui nestingherită. Şi dă-i analize, dă-i evaluări, dă-i cu bogăţia celor care cîştigă 800 de lei pe lună şi Boc, păsăruica, l-a lăsat aşa vreo cîteva luni la largul lui, de ziceai că Lăzăroiu era premier, iar el băiatul care-i aducea paharul cu apă să nu i se usuce gura cînd cuvînta despre guvern, despre PDL, despre opoziţie şi diversele chestii în care ministrul-analist găsea de cuviinţă să se pronunţe. Şi cînd se credea el mai tare, de începuse să arate beţişorul şi partidului de guvernămînt, îl trimite Boc la plimbare. Iar cel pe al cărui sprijin se bizuia sărăcuţul, îl lasă din braţe de pe o zi pe alta, şi semnează la moment pentru Sulfina Barbu. Şi de unde se făcuse Lăzăroiu ditamai cărăbuşul împlătoşat, îl vezi aseară din nou mititel şi anxios, zicînd: – nimeni nu s-a născut ministru! Deşi se vedea că nu-i prea venea să creadă ce i se petrecuse. El tocmai ce semnalizase din elitre că s-ar băga în Mişcarea Populară, cea înscrisă la tribunal de o fiică a preşedintelui, şi PDL-ul s-a pus pe el, că îi pute partidul care l-a crescut şi i-a dat aripi. Analistul picat în mijlocul drumului din atelajul guvernamental n-a înţeles că una e ce rabdă Boc atunci cînd îl frichineşte Băsescu şi alta e ca un de-alde el să facă pe evoluatul pe scara politică şi să arate de sus în jos către cefalopodele din PDL.