În lumea filmului s-a turnat la greu. Uneori s-a turnat mai puțin pe peliculă și mai mult pe hîrtie, la Securitate. Regizori, actori, scenariști și producători, cascadori, figuranți, operatori și machioze și-au dat în gît colegii, șefii și subalternii.
Destui regizori și-au realizat filmele cu ajutorul turnătoriei, dîndu-i pe mîna Securității pe concurenți, pe cei care le barau calea fiind mai buni și mai contra regimului comunist. Iar Securitatea le-a încurajat ascensiunea prin note informative, le-a deschis drumul către filmele atît de rîvnite și, adesea, atît de slabe, băgîndu-i la pușcărie sau scoțîndu-i din circuit pe cei talentați, invidiați și, deci, periculoși pentru regim. Securitatea și-a dat mîna cu artiștii măcinați de ambiție și arivism, care cereau o carieră peste puterile lor și care erau gata să-și vîndă nu numai sufletul, ci și semenii.
Andrei Blaier a fost un astfel de artist crescut cu ajutorul turnătoriei. Securitatea l-a recrutat în 1958, la 25 de ani, cînd terminase Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București și era deja regizor de film.
A primit numele conspirativ Brateș și s-a pus în slujba organelor cu mare devotament. Trebuie spus că securiștii n-au ținut morțiș să-l recruteze și, așa cum rezultă din documentele interne, nu erau prevăzute proceduri dure în cazul unui refuz. Dar Brateș a fost foarte cooperant de la început și a executat întocmai și la timp sarcinile trasate.
Între 1958 și 1969, așa cum se vede în cele cîteva hîrtii scăpate din arhivă, Andrei Blaier i-a turnat pe regizorii Jean Georgescu, Sică Alexandrescu, Iulian Mihu și Malvina Urșianu. Despre Jean Georgescu, de pildă, aducea la cunoștința Securității că are „manifestări nesănătoase, dușmănoase regimului comunist și atitudini vedetiste, boierești“. Organele au aflat de la Blaier că și actorul Benedict Dabija nu era „atașat regimului“. Ba, pe deasupra, că „nu avea origini sănătoase“. Și aici Andrei Blaier chiar se pricepea, fiindcă originile sale erau foarte sănătoase, pe placul partidului și al anilor ’50-’60, căci era fiul unui luptător activ în gărzile roșii bolșevice în anii războiului civil care a urmat Marii Revoluții Socialiste din 1917.
Pe ruinele acestor destine de artiști, mai toți suferinzi de pe urma delațiunilor sale, agentul Brateș și-a clădit o cinematografie deloc rea, cu filme interesante ca Ilustrate cu flori de cîmp sau Prin cenușa imperiului. A fost sărbătorit în democrație pentru „rezistența sa prin cultură“, a primit Ordinul Național „Serviciul Credincios“ în grad de Cavaler și a continuat să facă filme, de astă dată pentru poporul dezrobit.
1 comentariu